Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea de Apel Bucureşti reia astăzi procesul în care Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, este acuzat de infracţiuni contra umanităţii. El a fost adus de către poliţişti cu mandat întrucât la termenul anterior a lipsit nejustificat de la proces.
La termenul din 22 octombrie, instanţa a pus în discuţie necesitatea instituirii unor măsuri asigurătorii pe locuinţa şi acţiunile deţinute de Vişinescu, dar şi poprire pe o treime din pensia acestuia, în vedere recuperării unui eventual prejudiciu, scrie Agerpres. Avocatul lui Vişinescu s-a opus acestor măsuri, susţinând că fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat deţine doar o garsonieră.
La proces a fost prezentă Nicoleta Eremia, soţia fostului general Ion Eremia, închis la Penitenciarul Râmnicu Sărat, aceasta fiind constituită parte civilă în dosar. Ea îi cere lui Vişinescu daune morale şi materiale în cuantum de 100.000 de euro. Nicoleta Eremia a fost de acord cu sechestrul pe bunurile lui Vişinescu, susţinând că 'nu poate să plece din lumea asta şi să nu răspundă'.
Instanţa a decis ca statul român, prin Ministerul Finanţelor, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, să fie introduse părţi responsabile civilmente.
Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis pe 18 iunie în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici.
Procurorii susţin că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.
Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minimum de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.
Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.
