Victimă a violenţei domestice

Schwartzenberg, Mungiu şi Chirilă, victime ale violenţei domestice  într-o expoziţie de fotografie

Elan Schwartzenberg, Cristian Mungiu şi Tudor Chirilă, alături de alţi 21 de bărbaţi celebri, s-au lăsat fotografiaţi de Alex Gâlmeanu în ipostaze de victime ale violenţei domestice, portretele acestora fiind expuse la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti.

Demersul fotografic poartă numele de "Proiect 112", şi face parte dintr-un program social şi artistic menit să aducă în prim-plan creşterea îngrijorătoare a cazurilor de violenţă domestică.

Au mai fost înfăţişaţi, în imagini fotografice, drept victime ale violenţei domestice, Ilie Năstase, Dan Bittman, Răzvan Ciobanu, Lucian Mândruţă, Andi Moisescu, Alexandru Abagiu, Cătălin Botezatu, Constantin Stan, Răzvan Mazilu, Andrei Gheorghe, Florin Piersic jr, Edi Petroşel, Horia Brenciu, Tudor Giurgiu, Dan Chişu, Smiley, Mihai Petre, Cătălin Ştefănescu, Dragoş Bucurenci, Vlad Craioveanu şi Mihai Dobrovolski.

"Am văzut în acest proiect, pentru care am colaborat cu Mihaela Berciu, organizatorul evenimentului, atât o oportunitate fotografică, cât şi o serioasă componentă socială", a declarat fotograful Alex Gâlmeanu. "Am simţit că fac mai mult decât fotografie. Dacă mesajul va fi înţeles, probabil va avea un impact important împotriva violenţei domestice. Nu este la îndemâna oricui să fotografieze personalităţi în asemenea ipostaze, aşa cum nu este la îndemâna oricui să se lase astfel fotografiat", a mai spus el.

Expoziţia va fi deschisă până la 8 aprilie în holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I".

Scopul proiectului este acela de a sprijini cu fonduri programul CasaBlu, un proiect iniţiat în mai 2002, în cadrul căruia funcţionează un centru de consiliere socială, psihologică şi juridică şi un adăpost, cu adresă confidenţială, în care femeile şi copiii victime ale violenţei în familie pot fi găzduiţi între 1 şi 6 luni.

La data de 30 martie va avea loc un eveniment restrâns şi o licitaţie de tip "silent auction". Fondurile strânse în urma "Proiectului 112" vor fi donate în întregime programului CasaBlu, urmând a fi folosite pentru administrarea şi întreţinerea adăpostului din Bucureşti, pentru găzduirea şi consilierea femeilor şi copiilor, victime ale violenţei în familie.

Lucian Mândruţă, "bătut" pe holurile Antenei 1

-Jurnalul Naţional: De ce ai ales doar bărbaţi pentru această campanie?

-Alex Gâlmeanu: În România, în ceea ce priveşte violenţa domestică, statistic vorbind, femeile sunt victime, iar bărbaţii agresori. Noi am fotografiat doar bărbaţi, dar în situaţii în care, de fapt, se află multe dintre femei. Practic, rolurile au fost inversate. Am ales personalităţi pentru că sunt lideri de opinie. Şi poate în acest fel, bărbaţii vor înţelege, văzând oarecum pe "pielea lor", că violenţa nu poate fi un argument.

 - De ce te-ai gândit la această temă în mod special? Am înţeles mesajul, dar care a fost, practic, motivul care te-a determinat să faci asta? Există vreo motivaţie personală?

-Nu am o altă motivaţie personală decât respectul pentru femei în general. Am simţit că pot să fac mai mult decât fotografie. Că pot să transmit mesaje şi să schimb concepţii aberante. Repet, violenţa nu poate fi un argument, nu există nici un motiv pentru care un bărbat să lovească o femeie. Sigur, au fost şi criterii profesionale, am mers pe această idee pentru că este foarte ofertantă vizual.
 
-I-ai plătit pe toţi cei care au pozat pentru această campanie? 

-Nu, nimeni nu a fost plătit. Toate personalităţile au răspuns într-un mod admirabil. Au înţeles componenţa socială şi cauza proiectului nostru. Toţi au participat cu maximum de interes, am fost foarte fericit cu fiecare dintre colaborari. Timpul a fost cea mai mare problemă... mi-ar fi plăcut ca în unele cazuri să fi avut mai multe variante de cadru.
 
-Dă-mi, te rog, exemple de câteva locaţii în care au avut loc şedinţele foto (spre exemplu, pe Andrei Gheorghe l-aţi dus chiar la morgă?)

-Cred că una dintre cele mai interesante şedinţe foto a fost chiar aceasta, cu Andrei Gheorghe. Şi da, fotografia este făcută la morga Spitalului Municipal. Ideea "Gheorghe în body bag" a fost a lui, dar nu cred că se aştepta să îl ducem chiar la morgă. Am vrut un cadru cât mai plauzibil, o locaţie reală. Şi am lucrat efectiv printre cadavre. Frigiderul din spate era populat, iar într-o cameră alăturată se făceau autopsii. Frigul şi mirosul de formol completau foarte bine imaginea şi aşa suficient de macabră. Practic, am rămas doar eu, Gheorghe şi Cristi, asistentul meu. Restul echipei a preferat să rămână afară.

Alte locaţii în care am fotografiat... Depoul CFR de pe Calea Griviţei (de asemenea, un loc interesant pentru şedinţa noastră fotografică. Acolo am realizat fotografia cu Dragoş Bucurenci) Am folosit studioul Observatorului pentru fotografia cu Mândruţă. Brenciu este fotografiat pe o bancă de pe Bulevardul Aviatorilor, Alexandru Abagiu într-o staţie de metrou, iar Cătălin Ştefănescu într-unul dintre platourile TVR.

-Şi-au ales singuri ipostazele în care să fie fotografiaţi?

-Nu a fost cazul, am avut libertate totală de creaţie. Au mai fost mici detalii de negociat, dar pot să spun că au înţeles implicarea mea personală. Mulţi dintre ei nici nu au ţinut să vadă fotografiile alese. Au avut încredere totală în viziunea noastră.
 
-Ce comentarii au făcut vizavi de ipostazele i-aţi pus pentru şedinţele foto?

 -Cele mai multe au fost glume spontane datorate machiajului. Chiar dacă imaginile sunt destul de tragice, aplicarea efectelor speciale şi surpriza descoperirii transformărilor a fost destul de amuzantă pentru fiecare în parte. Machiajele au fost superb realizate. Chiar privite de aproape, cu ochiul liber, aveau un efect cutremurător. Îmi aduc aminte că, în studioul Antenei 1, cineva care nu era la curent cu proiectul nostru a fost absolut panicat atunci când l-a văzut pe Mândruţă.
 
-Acest proiect va avea şi o continuare? Mai pui ceva la cale?

-Probabil că da. Încă nu am un plan concret, dar cred că se pot face foarte multe în ceea ce priveşte educarea şi responsabilizarea societăţii. Îmi este greu să cuantific măsura în care se poate realiza acest lucru prin fotografie, dar astea sunt instrumentele cu care lucrez. Sper ca acest proiect sau altele ce vor urma să fie convingătoare.