Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională a României, condusă de Valer Dorneanu, a încălcat Constituţia şi o serie de legi, printre care şi propria lege de funcţionare şi organizare, atunci când a decis că opiniile separate sau concurente ale judecătorilor Curţii pot fi cenzurate de preşedintele CCR. Verdictul apare în motivarea deciziei prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată o cerere de suspendare a Hotărârii CCR nr. 1/2017, formulată de avocata Elenina Nicuţ.
Judecătorul Amer Jabre de la Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că CCR a încălcat articolul 31 din Constituţie privind liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public, precum şi dispoziţiile Legii 544/2001 cu privire la acest aspect, atunci când a emis Hotărârea nr. 1/2017 privind regulile de redactare a opiniilor separate/concurente de către judecătorii CCR. Magistratul a mai constatat că CCR a încălcat, prin adoptarea Hotărârii, chiar şi propria Lege de organizare şi funcţionare (nr. 47/1992) care nu impune nicio regulă de redactare a opiniilor judecătorilor, fie ele majoritare, separate sau concurente. Mai mult, art. 59 din Legea de organizare a CCR stabileşte în mod imperativ că opiniile separate/ concurente „se publică” în Monitorul Oficial, nelăsând loc de interpretări în ceea ce priveşte caracterul obligatoriu al publicării, arată judecătorul CAB.
De unde a pornit speţa
Plenul Curţii Constituţionale a stabilit, pe 22 iunie, că opiniile judecătorilor constituţionali pot fi cenzurate de la publicare dacă aprecierile formulate de aceştia denotă un „caracter sentenţios, ostentativ, provocator sau cu tentă politică”. Hotărârea Curţii prevede şi sancţiuni în cazul nerespectării acestor reguli de redactare, acestea putând ajunge de la refacerea opiniei până la neataşarea la dosarul cauzei, nepublicarea în Monitorul Oficial şi nici pe site-ul CCR. În acest context, avocata Elenina Nicuţ a formulat la Curtea de Apel Bucureşti o cerere de suspendare a Hotărârii Curţii, respinsă ca neîntemeiată pe motiv că reclamanta nu a îndeplinit condiţia pagubei iminente (nu a demonstrat urgenţa vătămării vreunui drept) din care să decurgă „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
Valer Dorneanu, noi atribuţii
Cu toate acestea, motivarea judecătorului de contencios administrativ este una istorică, în condiţiile în care o instanţă de judecată din România ajunge să declare neconstituţională şi ilegală tocmai o Hotărâre a Curţii Constituţionale, instituţia care veghează la respectarea legii fundamentale. În primul rând, instanţa a reţinut că Hotărârea nr. 1/2017 „nu reprezintă un act jurisdicţional, cum în mod eronat afirmă aceasta (CCR – n.r.), ci un act administrativ cu caracter normativ”, care nu se aplică doar actualilor judecători ai Curţii, ci tuturor celor care vor urma. Din acest motiv, Hotărârea Curţii poate fi atacată în contencios administrativ, a decis CAB. Mai departe, judecătorul a enumerat mai multe prevederi din Legea 47/1992 şi din Regulamentul CCR, pe care Curtea le-a încălcat atunci când a deschis calea către cenzurarea opiniilor separate/ concurente.
Potrivit motivării, art. 59 alin. (3) din Legea de organizare a CCR „nu îndreptăţeşte Curtea nici să adopte reguli de redactare a opiniei separate/concurente, nici să instituie sancţiuni în cazul nerespectării lor, acest text legal neputând constitui temei pentru Hotărârea nr. 1/2017, ci dimpotrivă, contrazicându-i evident conţinutul”. În plus, CAB a stabilit că CCR a instituit în mod direct atribuţii noi pentru preşedintele Curţii (Valer Dorneanu – n.r.), în condiţiile în care enumerarea acestora este una limitativă şi nu poate fi extinsă la alte situaţii decât cele prevăzute expres în Legea de funcţionare a CCR, în Regulamentul Curţii sau într-o altă lege în vigoare.
Hotărârea poate fi suspendată
„Se observă, deci, din analiza temeiurilor legale expres invocate în preambulul Hotărârii nr. 1/2017, că niciunul dintre ele nu susţine conţinutul Hotărârii, ci, dimpotrivă, există texte legale care îl contrazic în mod expres, împrejurare care constituie un caz bine justificat pentru suspendarea actului. (...) În acest context, instanţa constată că Hotărârea nr. 1/2017 încalcă art. 31 din Constituţie, privind liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public, precum şi dispoziţiile subsecvente ale Legii nr. 54/2001 privind acelaşi aspect”, se arată în motivarea CAB.
Conchizând, instanţa reţine că „în cauză s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat pentru suspendarea actului”, iar „judecarea în continuare a cererii de suspendare trebuie să se facă pornind de la premisa că Hotărârea constituie act administrativ”.
Potrivit propriei Legi de organizare şi funcţionare, „scopul Curții Constituționale este garantarea supremației Constituției”, iar judecătorii Curții „nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile și voturile exprimate la adoptarea soluțiilor”. Aceeaşi lege mai arată că CCR „este singura în drept să hotărască asupra competenței sale”, iar „competența Curții Constituționale nu poate fi contestată de nicio autoritate publică”.
CCR şi-a călcat în picioare propria lege. Unde mai este legitimitatea acestei instituţii, în actuala compunere? Cu ce drept mai poate să spună altora ce să facă sau să nu facă, constituţional vorbind, cu efect general obligatoriu, în condiţiile în care nu a ştiut să-şi spună ei însăşi cum să o facă? Elenina Nicuţ, avocat
