Iliescu: "Nu vreau titulaturi, am brand-ul meu"

Ion Iliescu a anuţat în mod oficial retragerea din orice funcţie deţinută în PSD, afirmând că rămâne alături de partid, punându-şi la dispoziţia acestuia experienţa, sfaturile şi consilierea

Congresul poate să marcheze şi declinul PSD. Mi-am exprimat îngrijorarea în legătură cu alunecarea dezbaterii spre alegerea conducerii. Un Congres nu se poate limita doar la acest moment, el trebuie să marcheze conturarea clară a câtorva linii majore pentru activitatea ulterioară a partidului, întemeiată pe cauzele eşecurilor. Din păcate, nu spre aşa ceva ne-am îndreptat atenţia. Nu avem o analiză profundă, cu concluzii despre ce am făcut bine, ce am făcut prost, şi ce avem de făcut.

Cred că acest Congres trebuie să dea câteva orientări clare pentru activul nostru de partid. Trebuie să lămurim ce partid vrem să fie PSD. Prin deciziile PSD trebuie să afirmăm explicit că PSD e un partid al stângii democrate, cu un crez politic şi ideologic clar, cuplat la realităţile ţării, un partid al viitorului, dar nu prin vorbe. Cred că problema de fond a partidului e să fie capabil să se vindece de câteva maladii care i-au afectat activitatea şi care l-au făcut să devină un partid de linia a doua.

Există sentimentul că în ultimii ani s-a manifestat o clară tendinţă de promovare în partid a unor oameni cu bani, ceea ce nu este neapărat de condamnat în sine, dar aceasta poate deveni o problemă serioasă atunci când se concretizează prin promovarea predilectă a acestora şi a protejaţilor lor în poziţiile cheie ale partidului.
Evident că asemenea oameni nu pot fi promotori ai valorilor social-democrate, asemenea oameni afectează imaginea şi credibilitatea partidului şi devin un obstacol real in creşterea prestigiului acestuia.
Obsesia unora de parvenire cu orice chip, în partid sau în stat, îşi pune amprenta asupra comportamentului unor arivişti intraţi in partid nu din cauza ideologiei. Nu e de mirare că de regulă asemenea oameni au dezertat, şi vor mai dezerta din PSD, atunci când simt că nu mai pot profita de pe urma apartenenţei lor la partid.

Obsesia pentru parvenire, pentru funcţii şi pozitii de comandă se exprimă şi prin presiunea permanentă pentru funcţii şi titluri în partid, asta a dus la apariţia unor structuri stufoase şi supradimensionate. De ce avem nevoie de asemenea structuri greoaie ale organismelor de conducere executivă? Doar pentru a satisface orgoliile personale ale unora?

Unora dintre liderii noştri le lipseşte simţul măsurii. Când ajung şefi, iau distanţă faţă de subalterni, încearcă să se impună prin morgă şi atitudini de autoritate. Modestia e în general o pasăre cam rară la noi. Ea ar trebui cultivată cu perseverenţă într-un partid ca al nostru. Nu trebuie să încurajam grobianismul şi manelizarea partidului. Foarte nociv e spiritul clientelar pe care mulţi îl cultivă, favorizarea protejaţilor, a rudelor, crearea de clanuri şi grupuri de interese.

Trebuie să alegem oamenii cei mai potriviţi, competenţi, cu perspectivă, pentru fiecare funcţie în parte, cei odată aleşi, sunt obligaţi să constituie o echipă sudată şi eficientă. Ăsta e spiritul unui partid! Nu ne adunăm în jurul unui şef care îşi creează grupuri de susţinători.

E evident că pregătirea Congresului a fost superficială, afectată de graba cu care a fost convocat, de timpul scurt, perturbat de climatul creat artificial de ideea competiţiei pe echipe. Apreciez ideea ca echipa aleasă să aibă un mandat limită, să aibă timp să pregatească până la sfârşitul anului viitorul congres ordinar al partidului.

În ce mă priveşte, nu am nevoie de o situaţie speciala şi un statut distinct in partid, nu îmi mai pot permite să candidez la funcţii executive, m-am străduit să fiu util conducerii actuale a partidului, ca preşedinte de onoare.
Suntem un partid mare, care are potenţial uman, sau suntem nevoiţi să apelăm la un bătrânel de 80 de ani?
Eu nu sunt omul ranchiunei. Mi s-a servit o lecţie nemeritată în 2005, şi atunci s-a apelat la mine ca salvator al partidului. Mulţi din cei ce mi-au adus elogii aici, atunci au facut parte din... dar aşa e lumea schimbătoare, cum spune un cântec popular. Nu port ranchiună nici celor care m-au încondeiat, eu iert oamenii, am această generozitate
Dar acum, chiar nu e nevoie, şi, în ciuda faptul că arăt bine, cum spun unii, nu îmi pot permite, la această vârstă, să mai mă ambalez în funcţii executive.

Decizia mea rămâne de neschimbat, ceea ce nu înseamnă că eu părăsesc partidul. Rămân alături de partid, rămân membru al partidului, nu am nevoie de niciun fel de titulatură. Eu am brandul meu, ca să zic aşa. Nu cred că acest brand are nevoie de susţineri artificiale, nici măcar instituţionale. Altminteri, rămân în partid alături de noua conducere a partidului indiferent de componenţa ei, nu vreau să influenţez cu nimic votul vostru. Rămân în partid şi rămân deschis să îmi pun la dispoziţia partidului experienţa, sfaturile şi consilierea."