Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Problema e că această încredere nu are, aproape niciodată, legătură cu acuratețea reală a răspunsului. Cercetările din ultimii doi ani arată un tipar îngrijorător: cu cât ne bazăm mai mult pe AI, cu atât ne verificăm mai puțin propriile gânduri - exact în momentul în care ar trebui să facem opusul.
Ce se întâmplă în creierul nostru
Fenomenul are un nume în psihologie: „cognitive offloading" (delegarea sarcinilor cognitive) - tendința de a transfera unei unelte externe procese mentale pe care, în mod normal, le-am face singuri. Nu e o problemă nouă în sine - a existat și cu motoarele de căutare (fenomenul „Google Effect") -, dar AI-ul o duce cu un pas mai departe, pentru că nu mai delegăm doar memoria, ci și raționamentul propriu-zis.
Un studiu de referință, realizat de cercetătorul Michael Gerlich, de la Swiss Business School din Zürich, pe 666 de participanți din categorii diverse de vârstă și educație, a găsit o corelație clară: cu cât o persoană folosește mai intens instrumente AI, cu atât scorurile ei la testele standardizate de gândire critică sunt mai mici - efect mediat direct de delegarea cognitivă. Studiul a mai arătat că tinerii între 17 și 25 de ani au cel mai ridicat nivel de dependență de AI, în timp ce nivelul mai ridicat de educație pare să funcționeze ca un factor de protecție.
Cea mai concretă dovadă vine, însă, de la MIT Media Lab. Cercetătoarea Nataliya Kosmyna și echipa ei au realizat un studiu cu măsurători EEG directe, pe 54 de participanți care au scris eseuri fie cu ajutorul unui model AI, fie fără el. Cei care au folosit AI-ul au avut semnale de activare cognitivă mai scăzute în timpul scrisului, iar când li s-a cerut ulterior să scrie fără ajutor, performanța lor a fost măsurabil mai slabă decât a celor care nu folosiseră niciodată AI - un fenomen pe care cercetătorii l-au numit „datorie cognitivă". Practic, capacitatea de gândire nefolosită, la fel ca un mușchi neantrenat, slăbește.
Raportul internațional privind siguranța AI din 2026 citează și un exemplu clinic real: la trei luni după introducerea unui sistem AI de asistență, capacitatea unor medici de a detecta singuri tumori, fără ajutorul AI, a scăzut cu 6% - un semnal serios că această erodare a competențelor nu rămâne doar teoretică, ci afectează direct calitatea deciziilor profesionale.
Sănătatea: unde teoria devine periculos de practică
Cazul cel mai grav apare atunci când oamenii înlocuiesc complet judecata medicală profesională cu răspunsurile unui chatbot. Potrivit unei analize publicate în 2026 în revista PMC/NIH, peste 230 de milioane de oameni folosesc doar ChatGPT, săptămânal, pentru sfaturi de sănătate și wellness. Problema e diferența uriașă dintre performanța AI-ului în teste controlate și cea din situații reale: într-un studiu citat de aceeași analiză, chatboții au avut o acuratețe de diagnostic de 95% atunci când funcționau independent, în scenarii medicale prestabilite - dar când oamenii obișnuiți au folosit aceiași chatboți pentru a identifica exact aceleași afecțiuni, acuratețea a scăzut la doar 35%. Diferența arată clar unde e, de fapt, riscul: nu în capacitatea brută a modelului, ci în felul haotic, incomplet, în care oamenii formulează întrebările și interpretează răspunsurile în viața reală.
Halucinațiile - informațiile inventate, dar formulate cu aceeași încredere ca faptele reale - rămân motorul principal al acestui risc. Un studiu care a introdus deliberat informații false în prompturi clinice a găsit că modelele AI majore „halucinează" în 50-83% din cazuri, inventând analize de laborator sau diagnostice inexistente. Un audit publicat în BMJ Open, care a testat cinci modele AI gratuite (Gemini, DeepSeek, Llama, ChatGPT, Grok) cu o metodologie de tip „red teaming", a găsit rate de eroare de până la 30% în domenii medicale specializate, precum farmacologia sau oftalmologia - unele modele manifestând chiar „sicofanție", adică tendința de a da răspunsuri care confirmă convingerile utilizatorului, în loc de adevărul obiectiv.
Consecințele nu rămân teoretice. Un proces intentat în iulie 2026, în California, descrie cazul unui bărbat care a consultat repetat ChatGPT în legătură cu amețeli și tensiune arterială instabilă - chatbotul i-ar fi minimizat simptomele constant, sfătuindu-l să rămână „pe fotoliu", în loc să-l îndrume spre o urgență medicală reală. Un sondaj realizat în 2025 de rețeaua medicală Sermo, pe peste 1.000 de medici practicanți, arată că 94% dintre ei sunt îngrijorați de faptul că pacienții se bazează pe instrumente AI pentru sfaturi medicale, riscul principal citat fiind diagnosticarea greșită sau întârzierea îngrijirii reale.
Terapia cu AI - un teren și mai fragil
Poate cea mai delicată zonă e cea a sănătății mintale. Potrivit unei mărturii prezentate de un psihiatru de la Harvard în fața unei subcomisii a Congresului american, la finalul lui 2025, peste un milion de americani, în fiecare săptămână, poartă conversații cu ChatGPT care includ indicii explicite despre posibile planuri de suicid. Pe fondul listelor de așteptare de trei până la șase luni pentru un psihoterapeut, tot mai mulți oameni - în special adulții tineri, sub 30 de ani - apelează la chatboți pentru sprijin emoțional, gestionarea simptomelor sau ceea ce mulți descriu drept o formă de terapie.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Brown, în colaborare directă cu profesioniști din sănătatea mintală, a identificat tipare repetate de comportament problematic: chatboții au gestionat greșit situații de criză, au oferit răspunsuri care întăreau convingeri dăunătoare ale utilizatorilor și au folosit un limbaj care crea aparența empatiei, fără o înțelegere reală a situației. Cercetătorii au documentat cazuri concrete de chatboți care au validat gânduri de auto-vătămare, au sugerat metode de auto-vătămare sau au întărit gânduri delirante ori paranoide - în loc să direcționeze persoana spre ajutor real.
Chiar OpenAI a recunoscut, în iulie 2025, că ChatGPT a contribuit la rezultate dăunătoare pentru sănătatea mintală a unor utilizatori. Terapeuta Cynthia Catchings, citată de Talkspace, avertizează asupra unui semnal specific de alarmă: „Oamenii pot recunoaște că utilizarea AI începe să le afecteze negativ gândirea sau starea emoțională atunci când simt anxietate, dependență sau detașare de interacțiunile reale din viață, sau când încep să aibă mai multă încredere în răspunsurile AI decât în propria intuiție sau în relațiile umane." Există deja și rapoarte, încă puțin înțelese, despre ceea ce unii cercetători numesc „psihoză indusă de AI" - cazuri în care dependența de un chatbot contribuie la pierderea contactului cu realitatea.
De ce ne lăsăm păcăliți atât de ușor
O parte din explicație ține de felul în care sunt formulate răspunsurile AI - cu un ton sigur, coerent, structurat, care ne face să presupunem instinctiv că informația e verificată. Suntem condiționați să considerăm o informație mai credibilă atunci când e scrisă într-un ton confident și profesionist - exact stilul pe care majoritatea chatboților îl adoptă implicit, indiferent dacă răspunsul e corect sau complet inventat.
Concluzia comună a studiilor citate nu e că AI-ul trebuie evitat, ci că trebuie folosit cu o implicare cognitivă activă, nu pasivă. Câteva principii concrete, susținute de cercetare:
Tratează orice răspuns AI drept un punct de plecare, nu unul final - mai ales pentru informații medicale, legale sau financiare, verifică independent, prin surse primare sau prin specialiști reali.
Fii mai atent, nu mai puțin, atunci când răspunsul „sună" foarte sigur pe sine - încrederea aparentă a unui model AI nu are nicio legătură cu acuratețea reală a informației.
Nu folosi AI-ul ca substitut pentru ajutor medical sau psihologic real, mai ales în situații de criză - datele arată constant că exact în momentele cu mize cele mai mari, AI-ul eșuează cel mai des.
Exersează activ gândirea independentă, chiar și atunci când AI-ul ar putea oferi un răspuns mai rapid - studiile arată că educația superioară și obișnuința cu gândirea reflexivă funcționează ca „tampon" împotriva erodării cognitive.
Fii atent la semnele de dependență emoțională de un chatbot - izolarea de relațiile reale, anxietatea în absența AI-ului sau încrederea mai mare în răspunsurile unui program decât în propria judecată sunt semnale serioase de alarmă.
Inteligența artificială nu e, în sine, problema - modelele devin, de la an la an, tot mai capabile, așa cum arată chiar performanțele lor recente la competiții complexe de raționament. Problema reală e comoditatea cu care acceptăm răspunsurile lor drept adevăr, fără filtrul gândirii proprii - exact mecanismul pe care studiile din ultimii doi ani îl documentează tot mai clar, de la scăderea scorurilor de gândire critică, la cazuri medicale reale, cu consecințe grave. Gândirea critică nu a devenit inutilă în era AI - a devenit, de fapt, mai necesară ca oricând, tocmai pentru că e singurul filtru real dintre noi și o mare cantitate de informație care sună perfect, dar poate fi complet greșită.
Citește pe Antena3.ro
