Vremurile în care elevii mergeau la școală cu dezinfectant și usturoi

„Era durere, plâns și doliu în fiecare casă. Ne mureau colegi de școală. Sau rămâneau paralizați. Zilnic auzeam părinții vorbind în casă despre câte o familie căreia i s-a îmbolnăvit copilul de poliomielită”. Amintiri dureroase despre pandemia de poliomielită și care, spun mulți oameni, încep să semene cu realitatea zilelor noastre. Medicii susțin că sunt părinți care refuză acest vaccin, ceea ce este un lucru extrem de periculos. 

26 Martie 1953. Jonas Salk anunța la radio că a testat cu succes un vaccin antipoliomielită. Maladia a îndoliat și îndurerat până atunci mii de familii. Specialiștii spun că în anii ’50 erau peste 20.000 de cazuri de poliomielită anual, ceea ce însemna, în cazurile grave, paralizie și chiar deces.

Se vorbește din nou despre ce a fost în acei ani în contextul actual, în care România se luptă cu pandemia de COVID-19. Iar cei care au trăit acele vremuri spun că vaccinarea a fost singura soluție. „Îmi amintesc că mereu ne certa mama. Cum intram în casă, ne punea să ne spălăm pe mâini. Era ca și acum, spălați-vă pe mâini, de zeci de ori de zi. La școală mergeam cu un săculeț la gât. Aveam în el o substanță dezinfectantă și usturoi, pentru că se presupunea că ne apără. În casă auzeam discuții ale părinților, bunicilor. Plângeau de mila celor cărora li se îmbolnăveau copiii. Aveam colegi de clasă ce dispăreau și aflam că s-au îmbolnăvit. Era atâta plâns, atâta jale și durere. Atâția oameni îndoliați. Și revin la mama. Ea era  mereu o speriată și plângea de frică să nu luăm virusul și să ne piardă. Cei care îl luau, îmi amintesc că paralizau. Li se strâmbau picioarele, ca să explic popular și să vă spun imaginea pe care mi-o amintesc”, ne-a povestit Elvira Stroe, fost arhitect piteștean. Cele povestite de dânsa s-au întâmplat în 1953. Doi ani mai târziu a început vaccinarea.

Părinți care refuză vaccinarea, ca să nu plângă copilul 

Studiile au arătat că în 5 ani, cazurile de poliomielită au scăzut la maxim 3.000, iar după 20 de ani erau 10 cazuri în întreaga lume. Medicii de acum se raportează la ce s-a întâmplat atunci și mulți susțin că este o dovadă că vaccinarea poate opri o pandemie. Cu toate acestea, sunt părinți care refuză astăzi acest vaccin.

„Vaccinul este trecut pe lista din schema obligatorie, noi îl primim de la DSP, dar nu ne permite legea să obligăm pe nimeni să îl facă. Am avut părinți care au refuzat și au semnat o hârtie pe propria răspundere. Susțin că vaccinarea ar trebui să fie stabilită clar prin lege”, spune Mihaela Bondoc, medic de familie. „Cei care au refuzat, au făcut-o uneori spunând că nu vor să plângă copilul sau că nu stă. Când e mai mic, e mai ușor, dar când mai crește, părinților li se pare mai greu. Din fericire, numărul celor care refuză vaccinul polio este mic”.

“Eu azi sunt bine pentru că mama mă lua de mână, mă ducea la Circa din cartier și mă vaccina fără să o întrebe cineva dacă vrea sau nu vrea. Așa au fost eradicate multe boli. Acum zic mulți că nu cred. Eu, dacă aș avea o puterea, i-aș lua pe cei care nu cred, că e ministru, că e ziarist, la spital sau la un centru de vaccinare să vadă cum stau lucrurile. Dar nu cu covor roșu, doamnă. Așa, ca oameni simpli. Poate așa ar înțelege ceva”, spune medicul argeșean.

Vaccinul antipoliomielită se face la vârsta de două luni, apoi la patru luni, a treia doză între 6 și 18 luni, iar ultima între 4 și 6 ani.

„Sprijiniți-ne în campania de vaccinare, vă rugăm. Oamenii anulează și spun că le e teamă de vaccinul anti-COVID-19”

medic de familie din Argeș