Despre Praga se spune că este "cetatea celor 100 de turnuri". Italia are turnul din Pisa, iar Anglia - turnul Londrei. Jocul de şah are şi el două turnuri; "ture", le spun şahiştii... Dar noi, noi ce turnuri celebre avem?
Pentru bucureşteni, multă vreme, unul dintre simbolurile erecte a fost Turnul Colţei. Ridicat în 1715, a fost cea mai înaltă clădire din Capitală până la anul 1888. Din vârful lui, se veghea asupra unui oraş care era construit în bună măsură din lemn, cu străzile principale podite cu lemn, adeseori atins de aripa focului. După dărâmarea Turnului Colţei, necesitatea de a avea un nou punct de observaţie a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-şef al Bucureştiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălţime, Foişorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observaţie pentru apărarea împotriva incendiilor. Construcţia ar fi trebuit să funcţioneze şi ca turn de apă, dar, ironic, uzina de apă a Capitalei nu a avut, la acea vreme, pompe suficient de puternice pentru a-l umple. La trei sferturi de secol de la înălţarea lui, Foişorul de Foc a devenit Muzeu al Pompierilor. Din păcate, un muzeu nu prea bine integrat într-un traseu turistic. Şi mă întreb nu câţi turişti (români sau străini) l-au vizitat, ci câţi dintre bucureşteni au stăruit vreodată cu gândul asupra lui?
Cu alte cuvinte, la capitolul "turnuri" Bucureştiul nu stă prea grozav. Iar într-o lume care "se bate în zgârie nori", de sute de metri înălţime, locul nostru nu e dintre cele de frunte. Cea mai înaltă clădire din Capitală a fost, vreme de aproape trei decenii, până în 1956, Palatul Telefoanelor, construit în stilul Art Deco. Cu 52,5 m, clădirea înregistrează încă un record: este prima construcţie cu schelet metalic din România. În anii comunismului, lista a fost completată de Casa Scînteii (1956), azi Casa Presei Libere, prima clădire din România care a depăşit suta de metri (şi singura, de altfel, vreme de aproape o jumătate de secol). Hotelul Intercontinental, considerat de români o adevărată minune arhitectonică, nu are decât 77 m şi e întrecut, de departe, de o altă clădire "din acelaşi leat" (sfârşitul anilor '60), cu scop practic foarte bine precizat dar trecut cu vederea chiar şi de bucureşteni, Turnul de testat ascensoare (90 m).
Edificiu mamut, despre care legenda spune că "e una dintre cele trei construcţii care se văd din spaţiu, alături de Pentagon şi Marele Zid Chinezesc" (părere, de altfel, considerată eronată, dar, deh, trebuie să ne mândrim şi noi cu ceva!), Casa Poporului (sau Palatul Patrlamentului) nu măsoară decât 86 m, spre cer. E drept însă că legendele teribile care o înconjoară atrag turiştii, dar nu înălţimea este ceea ce caută ei, ci... lăţimea şi, în general, structura ei urieşească!
Dacă ar fi să facem un top al celor mai vizitate turnuri din România, probabil ar trebui să includem aici Turnul cu Ceas din Sighişoara, Turnul Chindiei din Târgovişte, Turnul Sfatului, din Sibiu. Mai puţină lume a auzit de Turnul Negru din Braşov, pe care abia îl observă în urcuşul dinspre oraş spre Poiana Braşov.
Şi mai puţini au auzit despre turnul înclinat din Ruşi, o mică localitate de pe Valea Târnavelor, pe drumul dintre Mediaş şi Sibiu. Aplecat pe direcţia nord-est, turnul bisericii săseşti se zice că e un concurent temut pentru... cel din Pisa. Construit în 1749, a început să se încline uşor încă din anul 1858, ajungând astăzi ca diferenţa dintre baza şi vârful clădirii să fie de 145 cm. Asta face ca Turnul din Ruşi să fie a doua clădire înclinată a lumii, după Turnul din Pisa. Spre deosebire de mai celebrul edificiu italian, cel de lângă Sibiu nu este nici măcar semnalat din drum, pentru eventuala tragere de mânecă a turiştilor. Pe de altă parte, însă, localnicii şi-ar dori mai puţin celebritatea şi mai mult fonduri pentru a putea să îl restaureze şi a opri înclinarea care, după cum s-ar părea, îl va trece curând pe locul I... Iar asta nu e de dorit, căci dacă se mai înclină mult, Turnul din Ruşi, în loc să devină celebru şi să ne aducă o mare de turişti, se va prăbuşi!