Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nimeni nu mai vorbeste, azi, despre pelerinaje religioase in locuri marcate de evenimente biblice. Ma gandesc la acele pelerinaje pornite dintr-o chemare adevarata, fara vreo conotatie turistica (azi, notiunea de “turism religios' a devenit, oricum, abstracta). Pelerinajele facute cu piciorul sunt cele mai adevarate; ele repeta drumurile biblice ale Mantuitorului, ale Apostolilor si ale Sfintilor, punandu-ne la incercare vointa si devotamentul crestin. Marile pelerinaje, de zeci si chiar sute de kilometri, cheama pocainta si cu cat sunt mai lungi si mai istovitoare, cu atat mai mult ne pot apropia de iertarea pacatelor. Am intalnit nenumarati pelerini romani la Muntele Athos: mireni insotiti de un preot care le talmacea tainele manastirilor ortodoxe; crestini care se supuneau de bunavoie regulilor deloc usoare ale rugaciunii calugaresti. Pentru multi, era momentul de varf al vietii crestine, semnalul unei transformari morale fundamentale. Pentru altii, era raspunsul la o intrebare apasatoare sau doar implinirea unui demers intelectual.
Mi s-a-ntamplat, chiar saptamana aceasta, sa intalnesc preoti si calugari romani, plecati in pelerinaj pe urmele Sfintilor. Erau de la Manastirea Sf. Ioan Casian din Dobrogea si urmau calea apostolilor, in Cipru. Erau insotiti de un vechi prieten comun, scriitorul Cornel Galben din Bacau. Drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori, in Cipru, fara sa ne intalnim cu adevarat in cele zece manastiri bizantine din muntii Troodos, protejate, pentru valoarea picturilor, de UNESCO. Nu doream sa ne vorbim, pentru ca ne respectam intimitatea in care ne straduiam sa putem comunica cu Dumnezeu.
La Kykkos, unde se afla una dintre cele trei icoane ale Fecioarei Maria cu Pruncul pictate de Sfantul Evanghelist Luca, dar si importante danii primite din Moldova si Valahia, am intalnit, iarasi, calugari romani originari din Bucovina, azi, slujitori in cea mai mare si mai frumoasa manastire a Ciprului. Legenda spune ca icoana Maicii Domnului de la Kykkos a fost adusa de la Constantinopol, in zorii secolului al XII-lea, pentru a-i vindeca de boli trupesti si sufletesti pe crestinii din insula.
La inceputurile crestinismului, drumurile pelerinilor erau parcurse in saptamani, luni si ani. Sfintilor Apostoli Paul, Luca si Barnaba, care au increstinat insula, probabil ca le-a luat mult timp sa calatoreasca de la nordul la sudul Ciprului. Aceasta distanta poate fi acoperita, cu masina, in cateva ore. Turismul religios, un rau necesar, acorda o sansa pentru fiecare. Putem vedea, din autocar, cupolele bisericilor spunand ca “am fost acolo', ne putem fotografia, la intrare, sau chiar langa icoane, scaparand cate un flash, cand nu suntem spravegheati; putem sa aprindem lumanari, sa dam acatiste ori sa punem bani in cutia milei, fara nici un fior religios. Dar, astfel, nu vom fi pelerini. Pelerinajul religios e cu totul altceva.
