Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tatăl meu a terminat Seminarul Teologic de la Buzău imediat după Război. Și iată că după atâți ani satul nostru are un preot statornic, îndrăgostit de Dumnezeu și misiunea lui pe pământ. Preotul Matei, un om tânăr, înalt, chiar impunător, extrem de citit, calm, sfătos și inteligent. Și, foarte important, cu un permanent zâmbet de încurajare pe o față luminoasă de om de încredere. A terminat și el Seminarul Teologic de la Buzău, apoi Facultatea de Teologie din București și, din 2001, este preot în parohia satului meu. 22 de ani în același sat pentru un om tânăr este o veșnicie. Așadar, dragii mei, să vorbim despre stâlpul bisericii române, preotul de parohie, preotul de țară. Sunt mulți ani de când stau de vorbă cu el despre viața din satul nostru. De câte ori vin în țară și oricând „taica popa" are un răgaz pentru mine, vorbim despre sat. Și după vorbă, urmează faptele.
Mulți dintre enoriași, dar și multă lume nu știu cum stă treaba cu finanțele unui preot. Pentru nevoile lui personale, nevoile bisericii, nevoile cimitirului sau nevoile casei parohiale. Statul îi dă o sumă de bani atât cât să-i ajungă să-și plătească dările personale, nici un leu mai mult. Nevoile lui, îngrijirea bisericii și a tot ce este în jur se acoperă din contribuțiile enoriașilor, pentru serviciile prestate de preot. Asta înseamnă autofinanțare.
Munca preotului nu este deloc ușoară. Practic, el este la dispoziția enoriașilor 24 de ore din 24. Apoi, tot el este responsabil cu moralul locuitorilor satului. Preotul este nădejdea, omul la care vine cetățeanul pentru un sfat bun, pentru o alinare, pentru o încurajare, pentru rezolvarea unei probleme. Preotul este în directă legătură cu învățătorul, cu profesorul, cu șeful de post, cu primarul. Nu-mi închipui satul meu fără biserică și fără preot. Iar dacă Dumnezeu L-a trimis în satul meu pe preotul Matei, cu atât mai mult sătenii mei sunt mulțumiți. Am fost de curând la slujba de Înălțare ținută la monumentul eroilor români din Primul Război Mondial.
În prezența autorității locale și a unei grupe de militari din zonă, slujba ne-a uns pe suflet. Pe toți cei de față. Mi-am propus, cu voia dumneavoastră, să vorbim și vinerea viitoare despre Biserică și despre forța țării, ortodoxia noastră veșnică. Până atunci, pace, sănătate, siguranță și un Doamne Ajută din tot sufletul!
Citește pe Antena3.ro
