Feng Shui, gastronomie şi schi, pe Valea Gasteinului

Începutul de martie, pe Valea Gasteinului e ca şi sfârşitul de februarie… Adică: plin de zăpadă. O zăpadă albă, densă, care, la lumina lunii şi a felinarele, pare mai degrabă decorul fascinant al unui musical interbelic. Ne aşteptăm să ne sară dinainte o sanie trasă de cai, plină de tineri zvăpăiaţi, roşii în obraji, cântând, fără griji, O-la-riooooo... Înaintăm printre „palele” de zăpadă (ireale, cum spuneam, în lumina gălbuie a lunii; cerul e departe şi stelele-s foarte mici, foarte multe şi foarte sus), coborând spre Dorfgastein (dorf = sat) şi aşteptându-ne să vedem altceva decât fojgăiala de turişti din Hofgastein şi Badgastein, să trăim altceva decât adrenalina coborâtului pe schiuri, pe una dintre părtiile celebrului domeniu Ski-amade.
Şi... da, avem parte de o poveste de seară... aparte.

Birtul de la vechea fermă

Într-o clădire care, cândva, adăpostise o veche fermă, intrăm într-un univers de două ori ireal. Unterberger Wirt (birtul de sub stână, în traducere liberă). Un restaurant discret, intim, plin de căldură, cu multe elemente tradiţionale, dar şi cu un meniu neaşteptat. Pentru că specificul restaurantului, al birtului din satul de pe Valea Gasteinului, este unul... Feng Shui. Dar un „feng-shui” inspirat de mâncarea de altădată a austriacului din zona de munte a landului Salzburg.

Bucătarul Feng Shui

Hans Peter Berti – bucătarul şi proprietarului micului birt („combinat” cu un han – de fapt, cel mai mic hotel de pe Valea Gasteinului) – ne aduce mai întâi dinainte mâncărurile, una după cealalată, răvăşindu-ne simţurile. Abia apoi acceptă să ne „descifreze” povestea acestui neobişnuit restaurant. Nu înainte însă de a ne atrage atenţia asupra corespondenţelor dintre elementele feng-shui şi gusturi. Lemnul corespunde gustului acrişor, focul este gustul amar, pământul este „dulcele”, metalul e reprezentat de gustul picant, iar apa de cel sărat.
Cine este însă Hans Peter Berti? Dincolo de zecile de diplome care îi atestă premiile luate la tot atâtea competiţii gastronomice din Austria şi din lume? (Între altele, aveam să aflăm că deţine prestigiosul trofeu Polonicul de argint!).
„E greu să vorbesc despre mine însumi. Sunt în Dorfgastein de 45 de ani. De 20 de ani, am propriul meu restaurant şi hotel, probabil cel mai mic hotel din landul Salzburg. Am ajuns la feng-shui după o serie de discuţii foarte interesante cu un chinez, care mi-au relevat această metodă. M-a impresionat.”
Dar cum poate fi împletită bucătăria tradiţională cu conceptul feng-shui? În ce fel elementele feng-shui pot fi grefate pe ceea ce a învăţat de la mama, de la bunica...? De la maeştrii austrieci ai artei culinare? „A face o comparaţie între bucătăria tradiţională austriacă şi conceptul feng shui e foarte dificil, din cauza diferenţelor notabile. Tehnica prepărării mâncării feng shui, în tradiţia chineză, e legată mai mult de medicina tradiţională, care are la bază 5 elemente, decât de gastronomie. Cel mai important este ca bucătarul feng shui să folosească felurile tradiţionale, acele reţete „făcute în casă” şi ingredientele care se găsesc în locul respectiv. Acestor ingrediente locale, li se adaugă acelea exotice, de care oamenii au nevoie şi cu care sunt familiarizaţi. Citricele, de exemplu. Problema noastră este că acum oamenii de aici, iarna, au început să mănânce în mod obişnuit citrice, cum ar fi lămâile şi portocalele, ceea ce dă o falsă percepţie a nevoilor reale de hrană pe baze tradiţionale. Deşi exotice, prin provenienţă, aceste ingrediente nu mai sunt „exotice”, adică neobişnuite pentru papilele gustative, fiind introduse în meniul zilnic”.
Cum reuşeşte, atunci, Hans Peter Berti să dea satisfacţie celui care calcă pragul restaurantului său? „Mizăm în primul rând pe elementul tradiţional, ecologic, local al ingredientelor. Pentru unii dintre ei, ar putea fi elementul... exotic, fiind un gust pur, nealterat. Le transmitem, deci, următorul mesaj: aveţi încredere în produsele noastre, ele sunt preparate din ingrediente proprii, avem vacile şi viţeii nostri; vacile nostre sunt din rasa tradiţională Pintz.”
Reţinem cele două argumente: ingrediente naturale şi o combinaţie de gusturi neobişnuită, dar cu un echilibru perfect între tradiţie şi exotic. „În bucătăria feng shui cel mai important este ca fiecare produs să aibă energie proprie şi un gust diferit. De exemplu, cele 5 elemente - aer, apă, foc, pământ, metal trebuie să co-existe cu gusturile fundamentale: sarat, iute, dulce, amar, acru. Aceste elemente duc la anumite combinaţii. Nici unul dintre elemente nu poate fi confundat cu altul, dar anumite combinaţii pot crea gusturi în care să se regăsească toate aceste elemente într-o structură nouă”. Cheia de boltă o reprezintă însumarea corectă a „energiilor” specifice fiecărui ingredient în parte. „Dacă faci combinaţia potrivită produsul final va avea echilibrul perfect al vitaminelor, proteinelor etc. de care are nevoie organismul şi va da energia potenţială de care omul se poate folosi. Dacă nu este realizată combinaţia corectă a celor 5 elemente, e foarte greu pentru un bucătar să creeze felul de mâncare potrivit pentru a (ce)da corpului omenesc energia de care are nevoie. Dacă omul nu primeşte energia necesară, viaţa lui activă e pusă în pericol”.

O reţetă feng-shui

Nu ezităm să cerem şi o reţetă feng shui. O reţetă din meniul de la Unterberger Wirt. Mâncarea de miel, pe care Hans Peter Berti a creat-o pentru noi are un mic secret: „Cel mai important lucru rămâne, desigur, calitatea cărnii. Iar cea mai complicată problemă apare atunci când se folosesc sarea şi piperul. Dacă nu sunt puse la timp şi în proporţia potrivită, carnea se întăreşte. Mie îmi place să adaug ciuperci foarte mici, cu care acopăr carnea. Mai pun puţin piper, rozmarin şi usturoi şi abia la urmă, pun sarea. Un element care defineşte friptura de miel este focul. Şi în circuitul celor 5 elemente e important cum se suportă unele pe altele sub acţiunea focului. Ciupercile reprezintă elementul pământ. De aceea, ele acoperă carnea de miel. Dacă foloseşti prea multă sare şi piper, gustul lor de pământ dispare. O bună friptură de miel trebuie să aibă o valoare energetică mare. Dincolo de această filosofie culinară, e tehnică culinară. Şi-atât.”

Ski-amade, un domeniu schiabil uriaş

Şi pentru că am vorbit atât de valoarea nutriţională a bucătăriei feng-shui, de energia pe care o dă, să amintim şi un alt aspect: unde consumăm această enrgie? Dacă e (încă) iarnă - şi pe Valea Gasteinului iarna continuă şi în martie, chiar dacă gâzele ieşite prea devreme din letargie se iţesc pe omăt, dinaintea turistului hiper-activ – atunci trebuie să ţinem seama că aici se află cel mai mare domeniu schiabil din regiune. Ski-amade. Şi pentru că am împărţit cina asta fabuloasă cu Marietta Weissofner, o rugăm să ne spună ce reprezintă el, de fapt? „Ski-amade este un binecunoscut drept „paradisul de ski austriac”. Este unul dintre cele mai mari domenii schiabile din Alpi. Are cinci arii de activitate. Una dintre ele este Gasteinerthal, unde ne aflam acum: Dorfgastein, Hofgastein şi Badgastein. Urmează Grossalthal, Schlaming Gastein (unde se simt bine campionii mondiali la schi) şi Salzburgersportwel (cea mai mare zonă, de fapt, a domeniului ski-amade). În cele cinci arii exista 25 de sate turistice şi 22 de companii de transport pe cablu. Cel mai important pentru Ski-amade este că e o arie foarte mare, compactă, cu diferite locuri în care se găseşte câte ceva pe placul fiecărui tip de turist. De la cei care vin singuri – solitari – până la cei care îşi fac vacanţa cu familia, are piste pentru avansaţi, dar şi pentru începători, piste pentru familii, cu locuri dedicate pentru copii, multe obiective în care oamenii să se simtă liberi în sânul naturii; poţi face schi de lux, dar şi schi popular. Ideea e că toate acestea se regăsesc într-un singur ski pass, pe baza căruia se poate merge peste tot. Evident că pentru aceasta ai nevoie de mai mult de două zile de vacanţă, ca să poţi explora zona şi să te bucuri de cât mai multe oferte ale sale. Zonele de schi comunică între ele în aşa fel încât poţi urca printr-o parte şi poţi coborî prin alta, deservite, ambele, de mijloace de transport pe cablu”. De ce ar fi Ski-amade cea mai bună opţiune pentru turistul îndrăgostit de Alpii austrieci? „E o zonă foarte frumoasă. Ai tot ce vrei. Natură. Chiar şi natură virgină. E aproape de Salzburg, nu trebuie să conduci maşina prea mult timp. Ai oferte exclusive, restaurante cu mâncare austriacă tradiţională... E diferit faţă de ceea ce oferă Franţa alpină, de exemplu. Te poti relaxa în natură, ai dimineţi luminoase şi seri scânteietoare şi, la o adică, aici, pe Valea Gasteinului, ai şi băile termale, sauna naturală din munte (terapia cu radon – n.n.) şi o mulţime de alte oportunităţi pe care, ca să le descoperiţi, trebuie să vă atrag atenţia că e nevoie să reveniţi şi la început de sezon hivernal...”
Marietta ne sugerează, astfel, că am ajuns târziu, acum, în martie, la schi... Că peste câteva săptămâni Alpii se pregătesc de alt sezon, că munţii se vor umple de cei care îndrăgesc plimbările pe cărări de munte, urcuşurile pe stânci, ciclismul montan sau, pur şi simplu, leneveala, în mijlocul ierbii îmbălsămate cu flori.