Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre "Cavalerii de la "Malta” mi-a fost dat să aflu, asemeni multor generaţii de elevi, dintr-un vers celebru din Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu. Era o vreme când, prin clasa a IV-a primară, învăţam un fragment eroic al poemului eminescian, întâlnirea dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid Fulgerul, aprigul sultan nepricepând rezistenţa domnitorului valah, când până şi cavalerii ioaniţi, îmbrăcaţi "în zale lucii”, dăduseră bir cu fugiţii.
Multă vreme, Malta a reprezentat pentru mine un fel de teritoriu exotic, un stat minuscul şi insular în Mediterana, cu o istorie densă, cu tradiţii rigide şi... blânde, cu oameni care aveau o existenţă luminos-liniară, precum o floare a iertării (l'herbe du pardon, spun francezii), la ţărmul apei, sub sărutarea soarelui. Copil fiind, mi-am imaginat acest ca pe unul înşurubat adânc în trecut, cu bărbaţi care îmbracă "zale lucii”, cu femei încă înveşmântate în mătăsuri până-n pământ. Malta îşi construise, în mintea mea, un "contur retro”... şi, într-un fel, nu greşisem, dacă "retro” înseamnă să trăieşti tihnit.
De-aceea cred dacă vrei să pui semnul egal între vacanţă şi odihnă (am spus odihnă, nu lene, căci în Malta ai destul locuri de vizitat, de cunoscut, chiar dacă cele şase insule ale arhipelagului nu măsoară, împreună, mai mult de 316 km pătraţi), ei bine, atunci acesta este locul ideal. Dintre cele şase insule ale micului stat republican, cea care se numeşte chiar Malta este şi cea mai mare, cu o suprafaţă de 246 km pătraţi. Gozo (67 km pătraţi) şi Comino (3,5 km pătraţi) sunt celelalte două insule locuite ale arhipelagului, în vreme ce pe Cominotto, Filfla şi St. Paul singurele suflete sunt cele de păsăret şi animale mici.
Locuită de mai bine de 7000 de ani, Malta s-a aflat dintotdeauna la confluenţa rutelor comerciale din Mediterana, insulele reprezintă un caleidoscop al trecutului şi prezentului. Răsucindu-l, în soare, caleidoscopul acesta îţi dezvăluie, succesiv, enigmatice temple megalitice, fortăreţe şi cetăţi medievale, urme ale prezenţei Cavalerilor Ioaniţi, catedrale fastuoase, palate ridicate mândru, în Valetta (capitala de astăzi a Maltei) şi Mdina (capitala medievală). Despre Cavalerii Ioaniţi – Cavalerii Maltezi sau Cavalerii Ospiciului Sf. Ioan Botezătorul din Ierusalim sau Ordinul Ioaniţilor – s-a tot vorbit vreme de aproape o mie de ani.
În 1099, un grup de negustori italieni, plecaţi la Ierusalim pentru a-i îngriji pe pelerinii bolnavi şi a da ajutoare celor săraci, avea să înfiinţeze acest ordin. Numele şi l-au luat de la cel al Sfântului Ioan Botezătorul. Mai târziu, ordinul avea să se implice activ în Cruciade, în lupta împotriva musulmanilor. Aceştia din urmă aveau însă să îi alunge din Ierusalim, şi pe ei, şi pe rivalii lor, Cavalerii Templieri, în anul 1187. Ioaniţii se refugiază în cetatea Akko (situată în Israelul de astăzi), apoi sunt din nou alungaţi şi ajung în Cipru. În anul 1306 trec pe Rodhos, unde îşi construiesc o cetate puternică, ţinând în frâu transportul în Estul Mediteranei şi la intrarea în Egee. În 1523, Soliman Magnificul îi alungă şi din Rodhos.
Vor primi atunci, drept compensaţie, din partea puterilor europene, micul grup de insule stâncoase, pe care aveau să îşi clădească o ţară nouă. Crucea malteză (însemnul Ordinului), cu patru braţe şi opt terminaţii, reprezintă următoarele ţări şi provincii care au trimis voluntari pe insulă: Franţa, Provence, Auvergne, Aragon, Castilia, Italia, Anglia şi Germania. Cavalerii Ioaniţi (cărora începe să li se mai spună şi Cavalerii Maltezi) îşi continuă politica de control a Mediteranei, de data aceasta în principal în zona ei centrală. În anul 1798 sunt cuceriţi de Napoleon Bonaparte. În fruntea Ordinului Ioaniţilor se află un Mare Maestru, ales pe viaţă şi subordonat numai Papei. În secolul al XIX-lea Ordinul a revenit la misiunea de caritate iniţiala, de ajutorare a bolnavilor şi a celor nevoiaşi, constituind un model pentru instituţii caritative internaţionale, precum Crucea Roşie şi Semiluna Roşie.
Citește pe Antena3.ro
