Tren de plăcere în Africa "neagră" (XV)

MIRODENII ● Hai la cuişoare, nucşoară şi piper, neamule!
De-a lungul vremii, Zanzibarul şi-a cîştigat un loc fruntaş pe plan mondial în ceea ce priveşte condimentele. Să nu omitem faptul că sultanatul de Zanzibar şi Pemba (perioada 1963-1964) avea pe drapel... două cuişoare!

MIRODENII ● Hai la cuişoare, nucşoară şi piper, neamule!
De-a lungul vremii, Zanzibarul şi-a cîştigat un loc fruntaş pe plan mondial în ceea ce priveşte condimentele. Să nu omitem faptul că sultanatul de Zanzibar şi Pemba (perioada 1963-1964) avea pe drapel... două cuişoare!

19 februarie (în cursul zilei)

Cînd am sosit aici îmi puneam următoarea întrebare: la ce e tare Zanzibarul? Răspuns: la producţia de piper, cuişoare, scorţişoară, ghimbir. În prezent, Zanzibarul este unul dintre cei mai importanţi producători de condimente din lume, care exportă anual cantităţi impresionante de nucşoară, piper şi cuişoare (a, stă bine şi la capitolul vanilie, printre altele). Sultanul Omanului a adus pentru prima oară aceste tipuri de condimente pe insulă în 1873. Multe dintre specii au proprietăţi medicinale şi sînt încă folosite de populaţia locală în tratarea anumitor boli. Plante rare, precum  henna, "copaci ai parfumului" şi "copaci ai rujului", sînt folosite în prepararea cosmeticelor. Atît Zanzibarul, cît şi mica insulă vecină, Pemba, dispun de terenuri agricole fertile. De exemplu, plantaţiile de cuişoare aduse în Mauritius în 1818 asigură şi renumele mondial al amîndorura (insula Pemba este în întregime acoperită de plantaţii de cuişoare, iar mirosul lor poate fi simţit de pe orice vapor!). Se spune că în anul 3 î.Hr. demnitarii chinezi care veneau în audienţă la împărat trebuiau să mestece cuişoare, pentru împrospătarea respiraţiei şi pentru a alunga gîndurile malefice! Primele referiri despre cuişoare datează din literatura chineză, în perioada Han, cînd erau cunoscute sub denumirea de "condimentele limbii de pui". De asemenea, specialiştii spun că durerile de măsele pot fi combătute cu succes prin introducerea unui cuişor în cavitatea măselei cariate!

Ca o mică bîrfă de Zanzibar, în prezent, pe plan local, condimentele sînt la o oarecare concurenţă cu... fermele de iarbă de mare. Un new entry ce le permite unora dintre localnici să facă afaceri profitabile cu companiile de cosmetice. Revenim la condimente. Accesul localnicilor la ele (prin preţul scăzut) face ca mîncărurile să fie nu numai diversificate, dar şi cu arome diferite, consistente. Într-un cuvînt, această multitudine de mirodenii, practic neîntîlnită în lume, face ca bucătăria din Zanzibar să întreacă bucătăria chinezească. Trezesc fetele şi pornim în vestitul "Spice Tour" – "Turul Condimentelor", cap de afiş în orice ghid turistic al Zanzibarului. Era de aşteptat să vizităm o plantaţie de mirodenii, nuuuuu? Alina este în elementul ei şi îl înnebuneşte pe ghid cu întrebările ei. "Cînd ne vom întoarce acasă, o friptură de vită la tavă, înnăbuşită şi condimentată cu astfel de mirodenii va face deliciul multor mese, iar invitaţii noştri vor fi încîntaţi. În trecut, în Europa mirodeniile erau folosite la ospeţele organizate la curţile regale şi nobiliare, ca prilej de laudă şi înaltă apreciere a bunăstării şi a gusturilor rafinate ale gazdei." Hai, nu mă înnebuni măi, Alino, măi! Şi nu ţi-ai găsit altundeva să dai explicaţii savante, decît lîngă nişte tufe de piper! Interesul îi este recompensat cu o groază de punguţe cu mirodenii plus instrucţiuni de folosire a lor.

Ne strîngem în jurul ghidului, al cărui ten întunecat "luminează" ce are în mînă: un soi de minirodie iute, nu dulce! Înăuntrul plantei se află bobiţe roşii şi iuţi. Fără nici o urmă de obscenitate, îmi trezeşte amintiri din tinereţe...

(Va urma)