Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bună ziua om cu alese însușiri și bună creștere. Da, da, pe tine te salut. Tu, care vii dinspre spațiul rural românesc cu o naturală bună cuviință și cu gesturi bine deprinse acolo, în vatra așezărilor seculare.
În satul de odinioară, n-a existat un cod scris al bunelor maniere. Felul de a te purta în societate și în familie se transmitea prin puterea exemplului și prin viu grai. Setul de reguli, cutume și convenții sociale le era împărtășit copiilor încă din primii ani de viață. Cei șapte ani de acasă – ajunși, acum, de când cu clasele pregătitoare... să fie doar șase – începeau cu regulile de purtare cuviincioasă în casă, între membrii familiei, și continuau cu toate normele de respectat o dată ce ai trecut dincolo de poartă și ai ajuns în uliță. O uliță în care greșelile de comportament, de politețe, de morală, de bună creștere erau taxate fără sminteală. Așa că te străduiai să arăți că știi ce e buna cuviință, căci nu voiai să intri în gura satului.
La oraș, codul bunelor maniere impunea: trebuie să faci așa, sau așa, sau așa. La țară, normele se trasmiteau, parcă, prin cuvinte mai puțin apăsate – dar nu mai puțin convingătoare: „se cade să te porți așa” ori „nu se cade să faci asta sau aia”...
Citește pe Antena3.ro
