Numele de Vatican este străvechi, precede creştinătăţii şi vine de la Mons Vaticani, una dintre cele şapte coline ale Romei. Actualul oraş-stat ocupă o parte a acestei coline şi a câmpiei adiacente, pe care au fost construite, de-a lungul vremii, Catedrala Sf. Petru, Palatul Apostolic, Capela Sixtină şi câteva muzee de artă laică sau creştină. D
Numele de Vatican este străvechi, precede creştinătăţii şi vine de la Mons Vaticani, una dintre cele şapte coline ale Romei. Actualul oraş-stat ocupă o parte a acestei coline şi a câmpiei adiacente, pe care au fost construite, de-a lungul vremii, Catedrala Sf. Petru, Palatul Apostolic, Capela Sixtină şi câteva muzee de artă laică sau creştină. Din punct de vedere administrativ, Papa este, ex officio, şeful statului şi al guvernului care conduce oraşul-stat. În fapt, papalitatea este o monarhie nonereditară, decisă pe sistem electiv prin intermediul unui Colegiu al Cardinalilor. Tehnic vorbind, Papa este singurul monarh absolut al Europei, el deţinând puterea totală legislativă, executivă şi judiciară asupra supuşilor săi.
Înainte de Hristos
Cu mult înainte de apariţia creştinismului, locul pe care se află astăzi Vaticanul era considerat sacru, nelocuit, pe care se găseau temple ale unor zei frigieni. Împărăteasa Agripina a fost cea dintâi care a defrişat terenul pentru a-şi a construi aici grădinile. La începuturile secolului I, Caligula a început construcţia unui circ ce avea să fie terminat de către Nero şi să devină celebru sub numele de Circus Gaii et Neronis. Cert este că pe acestă palmă de pământ au fost martirizaţi mulţi creştini, iar tradiţia acestei religii spune că însuşi Sfântul Apostol Petru a fost crucificat aici. Cea dintâi biserică a fost ridicată în era constantiniană (326) pe un teren unde apoliogeţii catolicismului susţinuţi de dovezi arheologice susţin că se afla mormântul Sfântului Petru.
Vaticanul de azi
Sfântul Aşezământ (Sancta Sedes) şi-a căpătat statutul actual la 11 februarie 1929 prin tratatul semnat de către Papa Pis al XI-lea din partea Vaticanului şi Benito Mussolini, împreună cu reprezentantul regelui Victor Emmanuel al III-lea, din partea Regatului Italiei. Acest tratat (căruia i s-au mai adus câteva modificări abia în 1984) punea capăt “problemei Romane” şi dădea garanţii legale prelaţilor ce locuiau şi lucrau în interiorul Cetăţii Vaticanului. Astăzi, Vaticanul are nu numai o putere geo-politică aparte, dar a căpătat şi excepţionale semnificaţii cultural-istorice. Construcţii cum sunt Biserica Sf. Petru sau Capela Sixtină înglobează, pe lângă valoarea arhitecturală, capodopere semnate de Botticelli, Bernini şi Michelangelo. Librăria Vaticanului şi colecţiile Muzeului adăpostesc piese de cea mai mare valoare culturală, ştiinţifică şi istorică. Din 1984, întreaga Cetate Sfântă a fost inclusă pe lista moştenirilor culturale ale umanităţii întocmită de UNESCO. Vaticanul este singurul stat din lume ale cărui proprietăţi sunt protejate în totalitate, conform Convenţiei de la Haga (1954), în cazul unui conflict armat.