Alai de Sânziene

De Sânziene, sărbătoare numită în popor şi "Cap de vară", natura şi-a acumulat deja toate sevele, pârguind recoltele, gospodarii urmând să adune bogăţiile de pe câmpuri, din grădini şi livezi. În acelaşi timp, doar acum unele plante se opresc în mod miraculos din creştere pentru ceva timp, căpătând astfel har. Cimbrişorul, sânzienele, usturoiul, sulfina sau cicoarea sunt folosite în ritualurile de magie sau de vindecare.

Pentru că până şi soarele se opreşte la amiază pe bolta cerească, pentru a-şi recăpăta puterile, oamenii se feresc să lucreze la 24 iunie. Mai mult chiar, ei se străduiesc să nu-şi îndrepte ochii către soare, de teamă să nu orbească. Tradiţia populară mai spune că, tot de Sânziene, "soarele se spală pe faţă în timpul răsăritului; cine se uită la el cu atenţie vede curgând apă jos, pe poala răsăritului, sub înfăţişarea unor lungi raze luminoase" (T. Pamfile - "Sărbătorile la români")

CINE SUNT SÂNZIENELE
Fete foarte frumoase, care umblă în preajma Solstiţiului atât pe pământ, cât şi în aer, Sânzienele dansează aprig deasupra câmpurilor şi pădurilor. Cei care nu se tem de puterile lor şi le nesocotesc ziua sunt luaţi pe sus, se îmbolnăvesc şi nu se mai vindecă decât în următorul an, tot de Sânziene.

De asemenea, multe flori îşi pierd leacul şi parfumul atunci când trec ele prin acele locuri. Amintind de acest alai, în sate se desfăşura un ritual mai aparte, ce purta numele de "Drăgaica". O fată se gătea în straie frumoase, fiind Drăgaica, iar alta, numită Drăgan, purta haine bărbăteşti. Ele megeau pe la casele oamenilor, purtând un steag împodobit cu spice de grâu, usturoi, dar şi basmale colorate. După ce dansau, erau răsplătite cu bani şi miere.

PREDICŢII DIN BĂTRÂNI
Se fac tot atâtea cununi din sânziene câţi oameni sunt în casă, apoi se aruncă pe acoperiş. Dacă rămân acolo, ele anunţă viaţă lungă. Dacă dimineaţă însă cineva nu-şi vede umbra taman la răsăritul soarelui, aceasta înseamnă că va muri până ce va trece anul. "Dacă plouă în ziua de Sânziene se face gălbează cu grosul. Dacă durduie (tună), pică alunele, că se înviermănoşează." (A. Viciu - "Datini şi credinţe")


Ciocolată de casă
Ingrediente: 350 g lapte praf, 300 g zahăr, 4 linguri de miere, 50 g cacao, 150 ml apă, o sticluţă cu esenţă de vanilie, un vârf de cuţit de scorţişoară, stafide, fistic, migdale, alune.
Preparare: Într-o oală se pun la fiert apa împreună cu zahărul şi mierea. Se lasă să se lege, formându-se un sirop. Se stinge focul şi se adaugă treptat laptele praf, cacaua, untul, esenţa de vanilie, scorţişoara, alunele, fisticul, stafidele şi migdalele. Se amestecă bine, apoi cu această compoziţie se unge o foaie de napolitană. Se aşază deasupra cea de-a doua foaie. Se presează şi se ţine la rece până a doua zi.