Altadata - Desfatare culinara fanariota

Cu smochine de Santorini, halva de Adrianopole si cafea de Arabia la masa, dar si cu pastravi si mihalti din apele romanesti, tamaios de Cernatesti sau pelin rosu din viile Manastirii Bistrita, cine nu ar fi vrut sa fie fanariot in Tara Romaneasca?

Preferintele culinare ale domnilor straini adusi in Tara Romaneasca de la Constantinopol erau o combinatie intre delicatesele gastronomice ale Orientului si mancarurile gustoase si aromate ale noastre. Mesele acestora erau adevarate festinuri la care participau si lautarii. In acorduri de viori, ei insoteau meniul cu cele mai frumoase si patetice cantece de masa.

BUCATE CU CHELTUIALA. Din Constantinopol, fanariotii isi aduceau alimente si mirodenii care nu se gaseau la noi, cum ar fi sardele muiate in untdelemn de Mitilene, masline dulci de Tessalia, icre de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole, anason de Chio si mastica de Corint. Tot de acolo cumparau si cafeaua de Arabia, spumoasa si parfumata. Aceasta era bauta in cesti turcesti, numite filigene, cesti fara toarta, fixate pe un suport, in care se bea numai cafeaua neagra. Vesela de argint si ciubucurile de antep (visin turcesc) si de iasomie, alunele prajite si narghileaua erau procurate tot din strainatate.

CULORI SI GUSTURI. Slugile preparau mancarea si dupa retete romanesti. Ei aduceau pe mesele fanariotilor, pe langa crapi umpluti cu stafide si morun cu masline si foi de dafin, si iahnii, ciorba de stiuca fiarta in zeama de varza cu hrean, marinata de stacoji, mihalti si pastravi rasol, muiati in otet si untdelemn. Asadar, pestele domina mesele imbelsugate, de la care nu lipsea niciodata vinul. Acesta curgea fara incetare in paharele mesenilor. Carafele erau asezate dupa o ordine militara, cate una la doua palme. Uneori vinul era tamaios de Cernatesti, galben de Dragasani sau pelin rosu din viile Manastirii Bistrita, alteori erau vinuri orientale, de diferite gusturi. Asemenea mese puteau fi vazute in Bucuresti, in vremea lui George Caragea, domnitor fanariot in Tara Romaneasca, asa cum aflam din romanul lui Nicolae Filimon, "Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca".

ISTORIE

Epoca fanariotilor este perioada din istoria Romaniei, cuprinsa intre anii 1711 si 1821, cand la carmuirea Moldovei si a Tarii Romanesti au fost adusi demnitari greci ai Portii Otomane, din cartierul Fanar din Constantinopol. Cu o formatie umanista serioasa, cunoscatori de limbi straine, unii dintre ei (Nicolae Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Grigore Alexandru Ghica etc.) au fost autorii unor acte importante de reforma in domeniul organizarii boierimii, relatiilor agrare, fiscalitatii, administratiei publice, justitiei, invatamantului inalt. Astfel, Constantin Mavrocordat a desfiintat dependenta personala a taranului, iar Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi s-au afirmat in intreaga Europa.