Andu găteşte… broscuţe pentru petrecere

S-ar părea că de la o vreme numai în petreceri o ţinem. Că e ziua vreunui verişor, a mamei, a bunicii sau a nu ştiu mai cui din neam, e rost de petrecere. Şi nu pot refuza, nu-i aşa? Mai ales că de la o vreme cunoştinţele şi telentul meu de Bebe Chef au început să fie din ce în ce mai căutate şi lăudate.

Aşa se face că săptămâna asta sunt solicitat să pregătesc ceva deosebit, pentru un verişor mai mic, căruia îi plac foarte mult animalele. De unde ştiu acest lucru? Păi de câte ori nu l-am surprins chiar eu jumulind coada raţelor sau ale găinilor? Ba chiar şi atunci când prindea vreun cocoş... şi era jale! Nu-i mai rămâneau săracului cocoş decât vreo două pene în fund... pardon, dos. Câinii deja i-au luat frica şi se ascund în coteţ care mai de care mai pitit, nu cumva să-i zărească. Păi ce, credeţi că ei uită pe cineva care le aduce oase de mâncare, asezonate cu ceva cregi de cireşi sau de vişin? Sau tocăniţă de pui cu boabe de porumb sau pietricele? Ştiu că vi se pare ceva de râs, dar săracilor căţeluşi le cam cade greu la stomac. Aşa că mai bine să prevină decât să trataze, nu?

Dar chiar şi cu toate prostiile pe care le face, toată lumea ţine la el. Aşa că au hotărât ca de ziua lui să-i facă o petrecere la care să invite toţi copii din neam şi pe-ai vecinilor. M-am consultat cu buni şi cu mami (că bunicul era pe afară) şi am căzut de acord că cel mai simplu şi mai interesant cadou ar fi să-i pregătesc ceva bun. Şi m-am oprit asupra unei broscuţe. Dar nu cea de la noi, care ne sare peste picioare când îţi e lumea mai dragă şi te sperie de sari mai tare decât ea. Nu, o broască ţestoasă. M-am spălat frumos pe mânuţe căci am fost prin grădină după floricele şi, după ce am adunat pe masă toate ingredientele, m-am apucat să prepar aluatul. Şi, încetul cu încetul, aluatul a început să se formeze. L-am lăsat puţin să crească, l-am împărţit în bucăţi şi-am purces la realizarea broscuţelor ţestoase. Am pus în burtica ţestoaselor bucăţi de fructe uscate pe care le ţinusem în apă fiartă să se înmoaie puţin, puţină dulceaţă de vişine şi rozmarin. Puţină scorţişoară şi... gata! Apoi am pus totul în tavă, am lăsat să mai crească puţin aluatul şi l-am introdus în cuptor. Au ieşit aşa frumoase broscuţele mele ţestoase că mă gândesc să le păstrez pentru mine. Dar n-ar fi frumos, nu-i aşa? Am un statut şi trebuie să-i fac cinste. Nu oricine poate fi Bebe Chef, aşa că trebuie să am grijă ca nu cumva să fac vreo prostie. Bine... nu mai multe decât de obicei.
Până săptămâna viitoare presimt că mai apare ceva. Dar nu-i nimic, căci eu întotdeauna am o rezolvare.


Broscuţe ţestoase
● Ingrediente: un kilogram făină, 40 g drojdie, 300 ml apă, 250 ml lapte dulce, 100 g zahăr tos, 100 g unt, 300 g amestec fructe uscate, 200 g dulceaţă de vişine, două linguri cu rozmarin tocat, o lingură cu scorţişoară, o linguriţă cu sare, două pliculeţe zahăr vanilinat, o lămâie.
● Preparare: La început tăiem fructele uscate în bucăţele şi le punem într-un vas cu apă clocotită ca să se înmoaie. Apoi dizolvăm drojdia cu puţin lapte căduţ, adăugăm o lingură cu zahăr şi amestecăm. Adăugăm puţină făină, doar cât să obţinem un aluat mai curgător. Îl lăsăm să dospească la loc cald 10 minute apoi îl turnăm peste făina cernută. Mai turnăm restul de lapte şi apa caldă, untul topit, sarea, zahărul vanilinat şi zahărul tos rămas. Presărăm coaja de lămâie rasă şi frământăm şi bătem aluatul bine cu mânuţele până vedem că obţinem o bilă. Acum, ca să nu îi fie frig, îl acoperim cu un şervet mai gros şi-l lăsăm să-şi tragă sufletul după cât l-am chinuit. Când crede c-a scăpat de noi, începem să-l împărţim în bucăţi şi bucăţele: unele pentru picioruşe şi lăbuţe, altele pentru cap şi codiţe. Pe cele mai mari le oprim pentru burtică şi pentru carapace. Căci ce ar fi o broască ţestoasă fără carapace? Modelăm picioruşele, lăbuţele, capetele şi cozile şi le aşezăm... în raze.

Întindem bucăţile pentru burtică în cercuri mai groase, le umplem cu fructele scurse de apă, câte o linguriţă cu dulceaţă de vişine, apoi presărăm scorţişoară şi rozmarin tocat. Închidem burticile şi le aşezăm pe ce am construit mai devreme. Întindem în cercuri subţiri bucăţile pentru carapace, le decupăm din loc în loc, apoi le aşezăm peste burticile ţestoaselor, după ce le-am uns (pe ţestoase adică) cu gălbenuş. Le aşezăm pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, le lăsăm să dospească încă 10 minute, apoi le ungem cu ou şi le introducem în cuptor. Să zicem că le lăsăm să se coacă cam... 50-60 de minute.

● Sfat de la Bebe Chef: după cum prea bine ştiţi (sau nu), cuptoarele diferă între ele, aşa că verificaţi şi voi din când în când ţestoasele să nu se ardă. Ar fi păcat şi de muncă şi de gust.