Andu găteşte legume cu orez negru

În sfârşit, am ajuns acasă. Cum unde acasă??? Acasă în Bucureşti. Am plecat cu părere de rău din căsuţa mea de la ţară, dar frigul e peste puterile mele, aşa că am hotărât să mă dau bătut şi să mă întorc aici. Momentan, căci la vară iar îmi iau bocceluţele şi mă mut la animăluţele mele. Că veni vorba despre ele... au plâns căţeluşii, puii şi găinile după mine (sau aşa mi s-a părut mie, deşi cred că până la urmă era din cauza frunzelor de varză amestecate cu seminţe de ardei iute). Au plâns şi verişorii mei, că le pleacă cel mai bun coleg de joacă (păi, cine îi scotea din casă când aveau mai multe lecţii de scris?!!). Ce mai, tot neamul a dat apă la găini (ce-mi place expresia asta), dar eu m-am ţinut tare pe poziţii şi nu m-am lăsat impresionat de lacrimile lor. Mă gândeam că aici voi avea la dispoziţie o bucătărie mai mare, mai multe ingrediente, mai multe idei şi, de ce nu, mai multe ajutoare. Căci acasă mai sunt şi mami, mătuşa Ana, dar şi unchiul şi tati. Ce de lume... şi toţi la dispoziţia mea.

Dar ca să le treacă supărarea celor de la ţară, m-am gândit să le prepar o mâncărică de rămas bun. Scosese bunicul cu o seară înainte nişte morcovi, mami adusese nişte ciuperci şi... cred că şi orez. Spun cred pentru că încă nu mi-am dat seama ce este. Are o culoare atât de închisă, cum eu nu am mai văzut până acum. Dar ştiţi că-mi plac provocările, aşa că am zis să îl prepar chiar eu. Am adunat de prin pod nişte cepe, ardei capia, ardei iute şi morcovi şi am dus totul în bucătărie. Bunica a venit pe furiş să mă observe, nu cumva să fac vreo prostie. M-a ajutat să curăţ legumele, le-am spălat, apoi ea s-a ocupat de tăierea lor. A încins puţin ulei într-o cratiţă, a călit ardeii şi cepele, apoi eu am adăugat orezul cel negru. L-am condimentat, am turnat apă peste el şi l-am acoperit cu un capac. Ei... şi l-am lăsat aşa să fiarbă cam vreo 30-45 de minute. Între timp, ca să nu pierdem vremea, am tăiat morcovii bastonaşe cât a putut bunica de subţiri. Eu încă n-am voie să folosesc cuţitul, să nu uitaţi, da? Apoi, am încins nişte unt într-o tigaie şi-am călit morcovii până am putut să înfig o furculiţă în ei. Am adăugat busuioc uscat şi miere, i-am condimentat şi i-am mai ţinut pe foc încă vreo cinci minute. Când am văzut că orezul este aproape gata am călit puţin ciupercile în ulei şi le-am scos cu o spumieră într-un castron. Bunica a pus din legume şi orez la fiecare în farfurie şi toată lumea a mâncat fără să zică nici pâs, miau-miau, cotcodac, ham-ham, piu-piu sau cucurigu... după caz. Deşi au fost un pic cam reticenţi la început, toţi cei de la masă au declarat că le-a plăcut ce am gătit, chiar dacă la început orezul acela neagru le părea un lucru cam suspect. Ne-am despărţit un pic cam trişti, dar le-am promis că mă voi duce să îi vizitez din când în când, luând cu mine costumul de Bebe Chef şi, mai ales, că le voi găti bucate din ce în ce mai bune. Că doar aşa îi stă bine unui Chef, nu?


Legume cu orez negru
● Ingrediente: 3 morcovi, 500 g ciuperci mici, 200 g orez negru, doi ardei capia, un ardei iute mic, două cepe, 100 ml ulei de floarea-soarelui, 75 g unt, o lingură cu miere, o lingură cu busuioc uscat, jumătate de linguriţă cu scorţişoară, sare, piper.

Ardeii capia şi ardeiul iute se curăţă de seminţe, se spală şi se toacă mărunt. Cepele se curăţă de foi, se spală şi se toacă mărunt sau peştişori. Se încing 75 ml de ulei într-o cratiţă, se pun legumele tocate, puţină apă şi se călesc cinci minute. Se adaugă orezul spălat, apă cât să depăşească ingredientele cam cu două degete şi se presară sare şi piper după gust. Se amestecă, se acoperă cu un capac şi se lasă să fiarbă la foc mediu până ce orezul s-a umflat şi este aproape moale. Se verifică din când în când dacă mai trebuie apă sau nu, ca nu cumva să se evapore apa din cratiţă şi să se ardă orezul, că ar fi mare păcat. Ei, şi ca să nu pierdem timpul, curăţăm morcovii de coajă, îi spălăm bine ca să nu aibă pământ şi îi tăiem bastonaşe cât de subţiri putem. Apoi încingem untul, îi punem în cratiţă, adăugăm puţină apă şi îi condimentăm... tot după gust, cu sare şi piper. Când vedem că s-au înmuiat, adică atunci când pot fi pătrunşi cu o furculiţă, adăugăm busuiocul uscat, mierea şi scorţişoara. Amestecăm bine şi mai lăsăm pe foc cinci minute. După ce am terminat cu morcovii, ne apucăm de ciuperci. Le spălăm bine de pământ. Unii le curăţă de pieliţă, dar mie îmi place să le pun aşa cum sunt.
Încingem uleiul rămas, punem ciupercile, adăugăm două linguri cu apă, le acoperim cu un capac şi le călim zece minute, amestecându-le din când în când. Scoatem totul în boluri, apoi punem în farfurii. Presărăm busuioc uscat sau verde şi... poftiţi la masă, vă rog!

● Sfat de la Bebe Chef: dacă nu vă place gustul mierii, puteţi s-o înlocuiţi cu zahăr tos sau zahăr brun, nu va fi nici o problemă. Dar neapărat să puneţi unul dintre aceste lucruri, căci le dau morcovilor un gust mai dulceag, făcând o combinaţie plăcută cu orezul negru şi ciupercile călite. Ei... nu mi-a mai rămas să vă spun decât... Poftă bună!