Aur si reni

Tinuturile Nordului sunt cufundate jumatate de an in intuneric. Iarna, localnicii traiesc intre sauna si focul din mijlocul izbei. Amurgul prelungit provoaca depresii si o stare de vesnica tristete. Insa vara soarele ramane pe cer zi si noapte, iar expeditia noastra a ajuns in taiga intr-o seara luminoasa de august, cand temperatura atingea 5 grade, iar renii umblau slobozi prin paduri, pe autostrazi si prin orase. In Laponia, satele devin orase daca au alimentara, benzinarie, magazine de suveniruri, restaurante si cateva mii de locuitori. Expeditia noastra s-a oprit la Tievatupa, o asezare in inima padurii de molizi si pini, cu o cabana si o sauna pe malul paraului, plus cateva adaposturi pentru drumeti. Ne-am intalnit in taiga cu tineri din Europa pentru a participa la un seminar despre minoritati, natiuni si obiceiuri culinare. Un fel de adunare generala la care au participat cascavalul afumat din Bucovina, salamul de Sibiu, palinca ungureasca, jambonul de Barcelona, vinul de Calabria, scrumbia estoniana, wurstii nemtesti, branza frantuzeasca si berea englezeasca.

BORS SI AUR. Sa lasam deoparte ghiveciul Europei si sa ne intoarcem la mancarea indigenilor din taiga. In sala de mese din Tievatupa, pranzul a inceput cu un bors "rusesc" de sfecla rosie. Bucatareasa Anna l-a laudat ca fiind hrana de baza a armatei finlandeze, laolalta cu painea crocanta si neagra, facuta din tarate. Borsul lor arata a pasta de sfecla fiarta, data pe razatoare si legata cu albus de ou.

Finlandezii nu folosesc bors propriu-zis, din tarate, ci imita zeama acra, adusa in Scandinavia cu secole in urma de calugarii si soldatii rusi. Pamanturile de nord ale Europei au fost obiect de disputa intre doua mari imperii: tarist si suedez. Dintotdeauna, aici au existat rezerve de aur, cucerite pe rand de vecinii Finlandei.