Băutură cu iz de zăpadă

Cu ce ne putem răcori intr-o zi toridă de vară? Cu apă rece, multă apă rece, de fapt, ingheţată, sucuri de fructe, limonade, sorbeturi, dar şi granita.

Inchipuiţi-vă pentru un moment un pahar plin cu cristale de gheaţă ce au un gust ademenitor de fructe, de cafea sau de mentă. Nu-i aşa că vă răcoreşte instantaneu?

Granita este un desert semi-ingheţat, care cuprinde printre ingrediente zahăr, apă, fructe şi diferite condimente aromate. Astfel, există graniţa cu aromă de lămăie, portocale, mandarine, ananas, afine, căpşuni, zmeură, migdale, mentă, dar şi cafea, special pentru cei care au nevoie de mai multă energie pe parcursul unei zile. Granita cu aromă de şampanie poate fi servită oricănd la petrecerile rafinate.

Deşi, in accepţiunea generală, granita este un desert, el poate fi servit atăt intre preparate (pentru a pregăti toate simţurile necesare savurării următorului fel de măncare), fie chiar la inceputul mesei, in loc de aperitiv, dacă se prepară din castraveţi, chilli sau chiar hrean. Granita se poate pregăti şi din infuzie de plante: petale de trandafiri sau frunze de ceai. De cele mai multe ori se serveşte in pahare de cocteil, decorate ispititor cu felii de fructe proaspete sau frunze de mentă. Deşi se aseamănă foarte mult cu un sorbet, graniţa rămăne o băutură cu caracteristici specifice. Dacă sorbetul are o consistenţă mai cremoasă, granita este caracterizată cel mai bine de cristalele de gheaţă care-i dau o textură "sălbatică".

Cu toate acestea, se pregăteşte foarte uşor. Se amestecă apa, zahărul şi sucul de fructe. Se congelează, avănd grijă ca din 30 in 30 de minute să se zgărie suprafaţa cu o furculiţă. Cănd a ingheţat de tot şi compoziţia nu mai este lichidă, se zdrobeşte, se pune in pahare şi se serveşte.

Primii care s-au bucurat de această adevărată invenţie au fost italienii, mai precis sicilienii. In secolul al XVII-lea, ei savurau ceea ce se numea in acea vreme "apă ingheţată". Nu era totuşi acelaşi lucru cu ingheţată. Deşi nu există dovezi clare in acest sens, unii cercetători consideră că, de fapt, Marco Polo ar fi adus la Veneţia "băutura de gheaţă" tocmai din China, cu 400 de ani mai devreme, in secolul al XIII- lea. In acest caz, meritul descoperirii ei le-ar aparţine de fapt asiaticilor.

Granita

• Ingrediente: un sfert de cană de suc de portocale proaspăt stors, cu tot cu pulpă, o cană de zahăr şi trei linguri de zahăr, sucul de la o jumătate de lămăie.

• Preparare: Se amestecă sucul de portocale cu o cană de zahăr şi se lasă deoparte timp de zece minute. Se strecoară printr-o sită intr-un vas de metal şi se toarnă sucul de lămăie. Se pune in congelator. După 30 de minute, cănd incepe să se ingroaşe, se adaugă o lingură de zahăr, se amestecă şi se pune din nou in congelator. Se procedează in acelaşi fel după 30 de minute, şi incă o dată după alte 30 de minute, pănă cănd compoziţia are cristale de gheaţă. Se pune in pahare inalte şi se decorează cu felii de portocale sau frunze de mentă.