Bucovina fermecată

Bucovina este o regiune în care frumuseţea şi pacea domnesc. Livezi cu mere aurii, mănăstiri bătrâne, pierdute în desişul pădurii, un pârâiaş zglobiu, toate sunt aici. Un mediu numai bun pentru poveşti şi legende.

După cum bine spunea şi Radu Anton Roman, "basmul şi legenda, prieteni, nu-şi au locul decât în Bucovina". Unde altundeva mai găsim noi vii şi nepieritoare personajele din scrierile lui Sadoveanu sau moşi şi babe uitate, decât în gastronomia moldovenească? Ancuţa, cu hanul ei la care se spuneau poveşti care mai de care mai fantastice, tătuci şi mămuci care sunt pomenite "din vechi străvechi" pentru cine ştie ce isprăvi, jocuri de veselie şi voie bună, toate acestea s-au păstrat în Bucovina într-un mod cât se poate de original: în reţete.

Întâlnim astfel aici o învărtită suceveană - o plăcintă mare şi rotundă, ce duce cu gândul la jocul ce-l dansau flăcăii şi fetele duminica, la hora din sat -, o tochitură a Ancuţăi, pe care mâncat-au-o, se pare, chiar şi musafirii aceia pomeniţi de Sadoveanu sau chiar o reţetă numită "Măi tătucă", ce ţine să amintească vorba ce-o spuneau musafirii după ce se ospătau din mâncărica făcută de bărbatul casei după ce tăia porcu' în ajun de Crăciun, o bunătate sănătoasă şi zemoasă cu care probabil se hrăneau Feţii-Frumoşi din vremile de demult, ca să aibă putere să-i înfrângă pe zmei şi să salveze fata.

D'apoi aveau şi ce salva. Că bucovinencele astea, aprige cum or fi ele, ştiu să facă mâncare de te lingi pe degete, nu alta. Unde mai pui că au şi aşa un stil când o prepară de nu poţi să nu le îndrăgeşti pe loc. Înţelegi asta numa' uitându-te la ele cum frământă aluatul de învârtită, cu câtă încăpăţânare îl bat între degetele lungi, strângând din dinţi şi trăgându-şi broboada mai pe spate, până ajung să-l stăpânească întru totul, să facă ce vor dintr-însul. Iar când e tava pusă la cuptor, nu ştiu cum fac, dar reuşesc să arate la fel de senine şi blânde ca înainte, în ciuda luptei grele. Şi cu un mic zâmbet de învingătoare pe faţă, desigur.


MOLDOVA POFTICIOASĂ
Nimeni altul nu a mai colindat ţara în lung şi în lat în căutare de tradiţii, noi sau vechi, şi de bucate, mai bogate sau mai sărace, toate delicioase în orice caz, ca Radu Anton Roman. Iar dacă acest corifeu al gusturilor şi aromelor spune că Moldova întreagă e o pofticioasă, atunci hotărât lucru, aşa trebuie să fie. Nu vă grăbiţi să strâmbaţi din nas sau să săriţi la dezbatere, pentru că are şi dovezi când spune asta. Uite, de exemplu, smântâna. Nicăieri în ţară nu se mai foloseşte smântâna ca în Moldova, aşa, la orice: la sărmăluţe, la borşuri, la pârjoale, la pui, la ciuperci, la plăcinte, la varză, la cartofi, chiar şi la ochiuri. Şi lista rămâne deschisă. Spuneţi şi dumneavoastră acum, altcineva decât un pofticios ar fi fost în stare să pună smântână peste orice? Până şi la mănăstiri, unde chibzuiala e lege, smântâna e foarte îndrăgită. Şi nu-i răsfăţ, ci obicei. Tot nu v-am convins? Ce spu­neţi atunci de binecunoscutele poale-n brâu? Ei, spu­neţi voi, e ceva mai ispititor ca o fată tânără, frumoasă, cu picioarele dezvelite? De aici s-au inspirat doar când au făcut plăcintele cu brânză dulce ori de burduf, bune de te lingi pe degete, frumoase şi ru­me­ne ca picioarele unei fete arse puţin de arşiţa verii, şi care parcă tot atâta poftă le provoacă flă­că­i­lor. La cât de pofticioasă sunt acum, mai că-mi spun şi eu că-s moldoveancă.


ALIVENCI
● Ingrediente: 6 ouă, 250 ml smântână, 150 g făină, 200 g mălai, 50 g unt, 25 g unt (pentru uns tava), 2 legături mălai, 100 g pesmet, o lingură sare, un kilogram brânză de vaci (sau juma de vaci şi juma telemea submoderat sărată)
● Preparare: Se freacă brânza până se face cremă, apoi se adaugă gălbenuşurile (bine separate) şi mărarul tocat şi iar se freacă  (ehe, ce bună e aici o manualitate tinerească!).
Acum torni smântâna, untul şi sarea şi freci să iasă alifie. Adaugi treptat mălaiul care a fost amestecat bine cu făină şi nu stai din frământat, că nu e bine: aluatul se va întări oarecum dacă nu frămânţi cum trebuie. Îl laşi să se odihnească, nu i-a fost uşor nici lui, dar nici ţie. Baţi frenetic albuşurile, până se fac troian. Ungi o tavă cu unt şi o presari cu pesmet. Frămânţi (iar!) aluatul cu albuşurile, până se acceptă pe deplin, pui în tavă şi dai la cuptor până se rumeneşte.