Copturi şi aluaturi

În tradiţia populară, bucatele, oricât de umile ar fi fost, erau pline de har. Creştinii, aşezaţi de jur-împrejurul meselor din odăile scunde, făceau semnul crucii înainte de a se înfrupta din ceea ce le-a dat Dumnezeu. Mămăliga nu era lipsită de pe masă, la fel ca zeama din legume şi zarzavaturi, iar duminica sau de sărbători de adaugă o pasăre din curte sau carne din porcul tăiat la Crăciun.

Copturile sau aluaturile de tot felul erau cele mai dragi şi aşteptate. Fie că erau rumenite la cuptorul din curte, unde de regulă se strângeau mai multe femei, fie la cel mai mic din casă, sau poate doar coapte pe plită sau la ţest, plăcintele erau date de pomană pentru sufletele morţilor, dar şi copiilor şi vecinilor.

VĂRZARE SAU ALIVENCI
În Moldova se făceau plăcinte "poale în brâu" cu umplutură de brânză mai dulce sau sărată, după gustul fiecăruia. Se ungeau deasupra cu ou ca să lucească şi se serveau cu smântână proaspătă ca să fie mai fragede şi să se topească în gură. În timpul postului se făceau vărzare, umplute cu varză tocată şi călită cu ceapă. Iată una dintre reţetele foarte vechi ce se mai fac doar în puţine zone din ţară:

"Alivencele se fac vara din făină de păpuşoi cernută prin sită deasă, amestecând şi puţină făină de grâu. Făina de păpuşoi se opăreşte cu lapte, apoi se pune smântână, unt, o oală de chişleag scopt sau brânză, se pune mărunt tocat: mărar, harpacică şi ştir roşu şi se amestecă înăuntru să dea gust; se toarnă cu lingura pe frunze de curechi şi se coc în cuptor". (Elena Niculiţă Voronca - "Datinele şi credinţele poporului român")

POFTIŢI LA TOCMAGI!
Din făină, ouă şi sare se făcea un aluat mai vârtos din care se tăiau tăiţei. Puteau fi folosiţi în zeama de carne de pasăre, dar şi ca umplutură la plăcinte. În acest caz, se puneau tocmagii la fiert în lapte într-o oală pe plită. Când erau moi se amestecau cu ouă, zahăr şi mirodenii (scorţişoară de cele mai multe ori, dar şi coajă de lămâie sau portocală). Se făcea un aluat ca de plăcintă şi se întindeau cu sucitorul două foi subţiri. Într-o tingire unsă se punea o foaie, apoi umplutura de tocmagi şi se acoperea cu cea de-a doua foaie. Se lăsa la cuptor şi se servea cu smântână sau dulceaţă, după placul fiecărui mesean.


Colţunaşi cu carne de miel
Ingrediente: 500 g făină, 100 g brânză telemea, 350 g unt, două ouă, 25 g drojdie, 300 g carne de miel, 100 ml smântână, o ceapă, doi căţei de usturoi, două linguri cu seminţe de in, o linguriţă cu cimbru, 100 ml ulei de floarea soarelui, sare, piper.

Preparare: Ceapa se curăţă, se toacă mărunt şi se căleşte în uleiul încins. Se adaugă carnea de miel tocată, sare, piper şi cimbru. Se prăjeşte până scade sosul, se adaugă jumătate din seminţele de in şi se mai ţine pe foc cinci minute. Drojdia se dizolvă cu puţină apă, se amestecă bine cu un ou, telemeaua rasă, sare şi piper după gust. Se adaugă smântâna şi untul, se amestecă, se adaugă făina şi se frământă până rezultă un aluat potrivit de tare. Se întinde o foaie şi se taie cercuri cu o cană. Pe jumătate din fiecare cerc se aşază carne prăjită, se acoperă cu aluatul rămas, se presează cu degetele sau dinţii unei furculiţe şi se aşează pe o tavă tapetată cu hârtie de copt. Se ung cu ou bătut şi se coc la foc potrivit până devin aurii.
 
   • Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel