Daca ajungeti in "Gradina Maicii Domnului" - asa cum a numit judetul Valcea domnul profesor Dan Horia Mazilu, datorita nenumaratelor manastiri care s-au construit aici - veti fi atrasi de harul sfintei ctitorii a lui Mircea Voievod: Manastirea Cozia. Avand hramul "Sfanta Treime", "cladirea intarita si mareata" - cum o vedea Paul de Alep, in calatoriile sale pe meleaguri romanesti, ca insotitor al Patriarhului Macarie - este un loc de rugaciune, in care veti gasi mereu un sfat si o vorba buna.

La Parintele Staret Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni, de la Manastirea Cozia, vom gasi intotdeauna un sfat crestin si o indicatie bibliografica teologica

CALATORIE IN LUMEA CARTILOR. In urma cu cinci ani, am ajuns la manastire, din dorinta de a studia cartile vechi din biblioteca monahala. Asa am cunoscut intreaga obste, condusa de Parintele Staret Arhimandrit Dr. Vartolomeu Androni. Ghid in lumea cartilor mi-a fost Parintele Ieromonah Isihie. De la el am aflat ca biblioteca detine carti din secolele XVI-XIX, care apartin astazi patrimoniului national. Tot aici se afla si icoane care urmeaza sa fie reconditionate. In vara aceasta au fost refacute multe icoane, cu ajutorul unui profesor venit de la Bucuresti. In anii urmatori, de aceste picturi se vor ocupa monahii manastirii, care sunt la clasa de "Patrimoniu - Pictura, restaurare si renovare" - , din cadrul Seminarului Teologic de la Ramnicu Valcea.

CALATORIE LA MUZEU. In partea de sud-est a cetatii Manastirii Cozia, in sase incaperi de la parter si etaj, monahii au organizat un muzeu, in care se pot vedea icoane pe lemn si pe sticla din secolele XIV-XIX. De asemenea exista numeroase tiparituri in limba romana, scrise cu caractere chirilice, dar si carti slavone si grecesti. O parte dintre acestea sunt imprimate in vechea tiparnita de la Ramnicu Valcea, de pe vremea lui Antim Ivireanul, altele sunt tiparite in tara sau in strainatate. Tot aici sunt expuse numeroase evanghelii ferecate in metal si pietre pretioase, "Psaltirea" lui Dosoftei, "Cazania" Mitropolitului Varlaam, fragmente din sculpturi in piatra din secolul al XIV-lea si bucati din piatra originala de pe mormantul lui Mircea cel Mare. S-au pastrat in colectie si cateva obiecte ale staretilor si calugarilor cozieni.

Livada este spatiul in care Maica Paraschiva imparte cu bucurie propriile amintiri

CALATORIE IN LIVADA. Un loc magic, as putea spune, este livada manastirii. Aici sunt diversi pomi, din fructele carora se vor face gemuri si dulceturi pentru la iarna. M-am bucurat si eu din plin de roadele bogate ale merilor si prunilor.

Dar tot aici este si spatiul unde am cunoscut-o pe cea mai veche bucatareasa a manastirii si am auzit cea mai impresionanta poveste. Maica Paraschiva, de 46 de ani in slujba lui Dumnezeu si a obstii coziene, avea putin peste douazeci de ani cand a ramas aproape paralizata la picioare. Lucra pe vremea aceea la o fabrica de pe langa Sibiu, dar a fost nevoita sa renunte la serviciu, din cauza unui accident.

Dupa multe tratamente, fara nici un rezultat, si-a dorit sa vina la Manastirea Cozia, sa i se faca un maslu. Si de atunci a ramas aici, pentru ca "Dumnezeu si Maica Domnului m-au facut sanatoasa", asa cum marturiseste cu credinta.

CALATORIE IN TIMP. Daca apuci sa vorbesti cu maicuta, o bucurie sufleteasca iti invadeaza sufletul. Povesteste atat de frumos, cu gesturi si cu modulatii ale vocii, incat e greu sa nu-ti treaca prin fata ochilor imagini ale timpurilor evocate. Isi aminteste cum prin ’59 "comunismul i-a dat afara pe calugarii din manastire." Au ramas foarte putini, cei care au putut sa se refugieze.

In vizitele la manastire, Parintele Dometie mi-a dat sa gust fructe parfumate din livada

Despre "drumul taiat cu ciocanul in stanca", despre care eu doar am auzit din carti, maicuta poate sa povesteasca, de parca ieri l-ar fi vazut: "Nu era nici tipenie de om prin jur, totul era inconjurat de padure. Vedeai doar manastirea zidita intre munti, iar ca sa ajungi aici, trebuia sa traversezi Oltul." In timp s-a construit soseaua care duce astazi la Sibiu si care face ca acest locas sa se bucure de numerosi vizitatori. In ’65 manastirea a fost declarata monument istoric, iar de atunci "a inceput sa vina lume", asa cum povesteste maicuta.

Un alt moment pe care si-l aminteste in amanunt este sosirea lui Ceausescu in vizita la manastire: "Era in ’66, pe la sapte seara, cand a venit. De la poarta si pana la intrarea in manastire, a mers numai pe covoare rosii. Si florile acestea pe care le vedeti, de atunci le tinem samanta..." Pana la Revolutie, maicuta nu are amintiri prea frumoase. "A fost greu cu noi aici. Eram urmariti zi de zi de Securitate." Daca erau intrebati daca le e bine cu alimentatia, maicuta isi dadea imediat seama de rostul intrebarii si le raspundea: "Ii multumim lui Dumnezeu ca avem de toate." Se pare ca Maica Paraschiva avea "ochiul format" pentru securisti, asa ca nu a cazut in capcana atunci cand un barbat i-a propus sa puna un microfon sub caietul de impresii si sa tot schimbe casetele pana revenea el. I-a spus ca are doar patru clase si ca nu e buna la asa ceva. O data cu Revolutia, "s-au linistit vremurile tulburi." Iar prin venirea actualului staret, lucrurile s-au schimbat numai in bine.

CALATORIE In BUCATARIE. Pe Maica Paraschiva nu trebuie sa o intrebi - cu curiozitatea noastra fireasca - de ce a ales drumul calugariei, pentru ca ea iti va povesti oricum cele mai frumoase vise, pe care si le aminteste si acum: in intunecimile padurilor, a vazut o lumina la fereastra unei case, iar cea care locuia acolo si a gazduit-o era Maica Domnului. Asa a simtit ea chemarea, iar locul din vis semana foarte bine cu Manastirea Cozia. "De cand am venit aici si m-am vindecat, am ales sa lucrez la bucatarie, pentru ca imi place foarte mult sa fac diferite combinatii. Gatesc tocanita de cartofi, ciorba de fasole boabe, ciorba de zarzavat cu orez. Dar cel mai mult imi place sa fac placinta cu branza", imi marturiseste. De bucatele ei nu s-a plans niciodata nimeni, iar acum, chiar daca timpul a trecut peste ea, tot mai ajuta pe la bucatarie.

Tot in acest spatiu cald l-am intalnit si pe Parintele Dometie, specialistul in mancarurile din peste. Lui ii datorez aflarea celor mai ascunse secrete ale bucatariei manastiresti, dar si credinta care imi va indrepta intotdeauna pasii spre aceasta manastire.

UNIC IN BUCATARIE Parintele Ieromonah Dometie Mocodean este renumit prin talentul pentru arta culinara. De aceea se ocupa astazi de protocolul manastirii. Cand e sarbatoare, se mananca peste, iar cand e vorba de peste, numai Parintele poate face un gratar adevarat, cu o saramura cum numai la Cozia se poate manca. El este unic si prin modul in care stie sa aseze o masa, ca la case domnesti, de la care si cei mai pretentiosi oaspeti sa se ridice multumiti.

CAZANUL CU VISE In fata pridvorului - adaugat in epoca brancoveneasca - se afla o fantana cu apa tasnitoare. Este o lucrare caracteristica epocii lui Neagoe Basarab. Poarta numele de "baptizier" sau "izvorul", pentru ca in ea, la Boboteaza si la Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele. Noi am numit-o "cazanul cu vise", pentru ca aici crestinii arunca un banut cu speranta ca dorintele lor materiale si spirituale se vor implini. "Culegatorul" de vise este Parintele Veniamin, cel care detine toate cheile manastirii si cel care stie sa chiverniseasca cel mai bine banii adunati, in folosul obstii si al saracilor.

ICOANE PE LEMN Parintele Varnava studiaza la Seminarul Teologic de la Ramnicu Valcea, la clasa de Patrimoniu, infiintata anul acesta. Monahii care vor termina aceasta sectie vor restaura biserici. In primul an, parintele Varnava a invatat sa picteze. A inceput de la natura statica, realizand elemente din universul apropiat. Acum poate picta si icoane pe lemn, respectand toate regulile date de profesor. Pe holul care duce la trapeza mare au fost expuse lucrari ale monahilor acestei clase.