Dragoste cu clătite

Într-un fel, nu-i mai venea să se întoarcă în ţară, dar parcă avea un spiriduş ascuns în suflet, care nu-l lăsa să doarmă. Nu-şi luase concediu de când s-a angajat la ferma neamţului născut în România. Cu el se purtase bine încă din prima zi, când s-au cunoscut la benzinărie. Le reparase ceva la remorca tractorului. Când l-a auzit domnul Herman că vorbeşte româneşe cu un coleg l-a întrebat dacă nu vrea să muncească la ferma lui. Şi-au dat mâinile şi de-a doua zi munceşte la ei.

Imagini de odinioară
Spiriduşul care s-a strecurat în sufletul lui îl îndeamnă să se întoarcă acasă, măcar pentru trei săptămâni. Domnul Herman a fost foarte încântat când Ion i-a povestit de agroturismul popii din satul lui şi l-a încurajat. Le aduse scrisorile popii, ale preotesei şi ale fiicei sale, precum şi pozele. Domnul Herman şi soţia sa nu se mai săturau să privească imaginile din fotografiile în care se vedeau bine dealurile acoperite de iarbă grasă, livezile de pruni şi viile. Casele frumoase şi curţile pline de flori. Poze în care preotul, preoteasa şi fiica lor şedeau în jurul mesei, în curte, sub umbrar, îl făceau pe domnul Herman să simtă o strângere de inimă. Doamna Greta a luat o fotografie şi l-a întrebat pe Ion de când se iubeşte cu fata popii. Ion, uimit de întrebare, i-a zis că nu s-a gândit la aşa ceva. Au fost vecini, dar ea era mai mică de cât el şi nu prea se jucau. De la înmormântarea mamei lui n-a mai văzut-o decât în fotografii. Doamna Herman i-a zis că ar trebui să citească mai cu atenţie scrisorile fetei şi să privească bine pozele.

A doua zi, la masă, domnul Herman a adus în discuţie plecarea lui şi i-a zis că trebuie să facă amândoi un plan serios pentru a pune pe picioare afacerea propusă de popă, pe care el o considera foarte bună. "E timpul să-ţi pui în practică ce ai învăţat, să-ţi faci o familie şi un rost. Aşa am făcut şi eu, şi acum am să mă întorc în ţară, am să fac ce faci tu. O iau de la capăt!" Uluirea a pus stăpânire pe Ion. Oare omul ăsta atât de calculat, atât de ancorat în afacerea lui, putea să renunţe aşa uşor? Era totuşi în vârstă! Avea o viaţă pe alte meleaguri.

Şi-a făcut bagajul. Maşina era burduşită şi ataşul plin cu lucruri pe care le comandase doamna Greta şi de care el habar nu avea. Pe drum, a constatat că se schimbaseră multe. Când a ajuns, se înnoptase. A băgat maşina în curte şi a căutat, instinctiv, cheia sub ghiveciul mare, acoperit de zăpadă. O altă cheie era acolo. A luat-o şi a deschis. O căldură plăcută l-a cuprins. A aprins lumina. A găsit o cameră curată şi caldă. A pus haina pe un scaun şi s-a dus la popa să-l salute. De cum a intrat, popa şi preoteasa l-au primit ca şi cum lipsise numai o oră. Nu prea pricepea şi dădea vina pe oboseala drumului, aşa că se îmbrăţişă cu ei şi s-a lăsat poftit la masă.

Cerere în căsătorie
Preoteasa aproape că alerga de la bucătărie la sufragerie şi punea pe masă tot felul de bunătăţi. Abia după ce au început să mănânce Ion a observat că aproape toate erau de post, dar atât de frumos ornate şi atât de bune, încât puteau păcăli pe oricine. I-a zis că a făcut, împreună cu fiică-sa, cursuri de bucătărie şi chiar pentru ornat diferite preparate, undeva prin Ungaria.  

Au mai vorbit de una, de alta până când Ion, frânt de oboseală, s-a scuzat şi a spus că se duce să se culce. De cum s-a băgat în pat a adormit buştean până la ora cinci dimineaţa, când s-a trezit conform obiceiului, fără să sune ceasul. Afară era încă întuneric. S-a sculat, s-a îmbrăcat şi a pornit a cerceta casa. Aproape toate lucrurile lui erau bine întreţinute. Casa avea instalaţie de gaze, dar încălzirea era pe centrală cu lemne! Sobele de teracotă erau la locul lor, dar nefolosite. Sub fiecare fereastră era un calorifer, acoperit de o mască din lemn. Pe jos, podeaua era nouă şi covoraşele bine spălate. Toate erau aşa cum trebuie într-o gospodărie de oameni vrednici. Bucătărioara era dotată cu aragaz, frigider şi dulapul cu veselă era ticsit. Din buzunarul de la haină a scos un plicuţet de nes şi a fiert o cană cu apă. A stat aşa, fără să facă nimic, doar sorbind din cafeaua fierbinte şi gândurile i se învolburau.

Într-un târziu auzi un zgomot uşor în camera din faţă. Se duse repede şi în mijlocul camerei o femeie tânără şi frumoasă şedea în faţa lui. Ochii albaştri îi erau cunoscuţi... Femeia aceea străină era o splendoare. Un junghi a primit în inimă când, cu vocea-i cunoscută, fata popii, Mirela, i-a întins o farfurie cu o minunăţie de clătite cu ciocolată şi portocale. Ştia că-i plac la nebunie clătitele!? Şi ce frumoasă se făcuse! Şi ochii aceia plini de soare! Simţea cum îl cuprinde o căldură plăcută. Abia acum îşi aduse aminte de vorbele doamnei Herman.

Mirela luă iniţiativa şi îi puse în mână farfuria, apoi îl îndemnă să mănânce şi să-i spună dacă-i place. Bărbatul s-a aşezat, a gustat din clătite, i-a zis că-i plac, apoi dintr-o răsuflare i-a zis: "Vrei să fii soţia mea?", după care a tăcut brusc, de parcă ar fi scăpat o prostie. Fata şi-a revenit repede şi i-a zis: "Cere-mă de la tata, marţi, de Dragobete!" şi s-a întors la uşă. În prag i-a zis: "Da! Încă de când eram mică!" şi l-a lăsat singur să gândească la clătite, la doamna Greta, la poze, la casa frumoasă, la popa, la spiriduşul din piept şi la viitor.

Clătite de post cu cacao şi portocală
Ingrediente: o cană făină, un sfert de cană ulei, 2 linguriţe zahăr, un praf de sare, apă minerală, o portocală; pentru sos de cacao: 3 linguri zahăr, 2 linguri cacao, o cană apă, esenţă de rom.

Preparare: Într-un vas puneţi făina, sarea şi zahărul, amestecaţi bine apoi adăugaţi treptat apa, până obţineţi o compoziţie mai groasă decât cea de la clătitele cu ou. Sosul de cacao se obţine din zahărul amestecat cu cacao şi apă, fiert până se îngroaşă puţin apoi adăugaţi esenţa de rom şi opriţi focul. Formaţi clătitele şi le ungeţi pe rând, în interior, cu sos de cacao, montaţi felii de portocală şi rulaţile, apoi turnaţi sos pe fiecare clătită. Ornaţi cu zahăr pudră.

Clătite cu varză şi cârnat
Ingrediente: 2 ouă, o cană făină, o ceşcuţă mică de ulei, un praf de sare, o cană şi jumătate lapte sau apă minerală. Varză călită şi cârnăciori prăjiţi.

Preparare: Mixaţi ouăle cu făina, sarea, uleiul şi apa turnată câte puţin. Din compoziţia obţinută, puneţi cu polonicul în tigaia încinsă şi unsă cu ulei până acoperiţi cu un strat uniform, de 2-3 mm. Întoarceţi clătita şi o prăjiţi, apoi o scoateţi pe un platou. Când sunt gata toate, umpleţi pe fiecare cu o lingură de varză şi câte un cârnăcior, apoi le rulaţi şi le montaţi pe un platou pe care-l băgaţi la cuptorul încins, cât să le ţină calde până le serviţi.