Ajutorul dat bunicii aduce mereu o rasplata, iar musafirii vor avea satisfactii pe masura. Bunica pregatise taitei. Framantase o coca nu prea tare, o intinsese, o facuse subtirica, dar nu ca pentru taiteii de supa, o rulase si apoi taiase bucatele. Din rulourile de coca, femeia rasfira cu degetele fasii lungi de coca, pe care le taia mai scurtute si le scutura bine de faina. "Bunico, ce faci?", intreba baiatul curios. "Fierb taiteii astia, in apa cu sare si putin ulei."
AJUTOR. "Ia, pune mana si piseaza, cu sticla, nucile astea", zise bunica, punandu-i in mana un castronel cu un sfert de kilogram de nuci curatate si o sticla de-o jumate. "Vine acusi unchi-tuâ cu toata liota si trebuie sa le punem ceva dulce la copiii aia", il lamuri femeia. "Le pisez sau le turtesc?", intreba baiatul ca s-o necajeasca. "Turteste-le mai repede ca sunt gata taiteii!", il grabi ea in timp ce scurgea taiteii pufosi intr-o strecuratoare. Lua apoi la batut ouale, cu cinci linguri cu dulceata de visine, mari de-ti umplea gura numai una (de aveai curajul sa furi!), praful rosiatic de scortisoara, praful de sare si... "Gata? Ce tot faci, ada-mi nucile, ca se face seara!", il imboldi bunica. Baiatul ii intinse hartia alba pe care turtise miezul de nuca, uitandu-se cu jind la dulceata de visine. DESFATARE. "Hai, ia o lingura!", il indemna ea, in timp ce amesteca si nuca, si taiteii in castronul frumos mirositor. "Ce zgarcita!", bombani nepotul in timp ce tinea in mana borcanul. Mirosul imbietor al visinelor dolofane, ce pluteau in siropul visiniu-transparent, ii dadea fiori pe sira spinarii. Lua o lingura cu dulceata, in care nu incapura decat patru visine, si o puse pe o farfurica. Lua o lingurita, facu gura mare cat putu, inchise ochii si se lasa patruns, pana in cele mai ascunse unghere ale trupului, de parfum. Inghiti putin sirop, strivi de cerul gurii doar o visina si, deodata, ceva carnos, tare-moale, dulce-acrisor se tinu de limba lui. Repede, mai lua una. Inghiti. Inca una si... ultima. Pe asta nu, nu o va inghiti tot atat de repede. Ii va da inca putin sirop din cel ramas in farfurica. Asa, acum o mai tine un pic. "Minunat! Minunata dulceata face bunica!", gandea copilul. "Da-mi pesmetul!", il trezi bunica la realitate. "Am uns cratita cu unt si trebuie s-o dau la foc". NERABDARE. "Cand e gata?", se interesa baiatul cu ochii la castronul din care bunica turna amestecul peste pesmetul ce acum era lipit de cratita. "Cand se desprinde de cratita, e gata!", ii zise bunica, multumita de cum arata compozitia. "Da-mi laptele sa fac o crema, ca n-avem frisca! Si inghite odata visina aia, c-ai sa te ineci!" Si baiatul o... inghiti.Prajitura cu taitei, nuci si frisca
Citește pe Antena3.ro