Fata de plastic a Hanului lui Manuc

Terasa cu scaune de plastic si umbrelute inscriptionate cu tot felul de marci de bere dau un aspect ieftin unui loc incarcat de istorie, cum este cazul Hanului lui Manuc.

Cine se duce la Hanul lui Manuc se asteapta sa vada istorie. Dar, inca de la intrare, 300 de scaune din plastic verde si umbrelutele colorate in rosu sau albastru, amplasate in mijlocul curtii, iti lasa un gust amar.

"Asa este", recunoaste directorul complexului comercial, Gheorghe Anghelescu. El spune ca nu a avut destui bani sa cumpere alte materiale pentru terasa. "Oricum e mai bine decat mesele din tabla care erau inainte", adauga Anghelescu, care a preluat conducerea Hanului la sfarsitul lui 2002.

Tot din motive financiare, nici scena de langa terasa nu arata mai bine, chiar si pentru un local de doua stele.

TRANSFORMARI. Lu-crurile se schimba insa in restaurantul clasic, situat la primul etaj. Scaunele restaurantului sunt din lemn, la fel ca si mesele, care, impreuna cu felinarele vechi, pastreaza farmecul de odinioara. Vitraliile fac o impresie buna celor care s-au saturat de termopane. Complexul este compus dintr-un hotel cu 31 de camere, un restaurant clasic, o crama, un salon voievodal, un bar de zi si o patiserie. Acestea sunt locurile de care se pot bucura clientii Hanului, din care mai mult de jumatate sunt straini.

TRADITIONAL. La Han se pot servi numai mancaruri cu specific romanesc. Puteti gusta pastrama de oaie cu mamaliguta, tocanita cu carne, o ciorba cu taietei sau friptura la gratar. Nici sarmalele, micii sau carnatii de casa nu lipsesc din meniu.

ISTORIC. Manuc Bei a fondat, in 1804, hanul care ii poarta numele si astazi. Tot aici, in salonul voievodal, s-a semnat Pacea de la Bucuresti, la 6 mai 1812. Tudor Vladimirescu, ca si Bacovia, au fost doar cativa din oaspetii de seama ai Hanului. Cladirea face parte din patrimoniul national si este, in prezent, revendicata de doua familii.