Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La început de primăvară, satele stau sub semnul soarelui alb. Crud şi cu mare putere, acesta inspiră teamă în rândul gospodarilor. Copiii mai firavi şi bolnăvicioşi stau mai mult prin case, iar fetele au grijă să-şi ferească obrazul de razele soarelui. Există însă unele ritualuri care protejează.
Fetele se spală pe faţă cu zăpadă curată, iar copiii primesc în dar de la părinţi bănuţi de arginţi legaţi cu fir roşu şi alb, pe care îi poartă la gât. Acelaşi "talisman" poate avea însă şi alte întrebuinţări. Purtat timp de 12 zile, mărţişorul (ce mai are şi numele de mărţiguş sau marţ) aduce noroc, sănătate şi apără de friguri. După ce le trece vremea, mărţişoarele sunt legate de crengile unor copaci tineri sau se aşteaptă să înflorească pomii. "Alţii îl poartă până când sosesc berzele, iar atunci îl aruncă după ele, zicând: «Na-ţi negreţele/ Şi dă-mi albeţele»" (Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români"). Fetele, în schimb, scot mărţişorul de la gât într-o noapte cu lună plină, iar a doua zi merg la târg şi vând bănuţul, cumpărând apoi o bucată de caş alb şi ceva vin roşu. În felul acesta, ele speră să fie frumoase şi sănătoase tot anul.
COJOACELE BABEI DOCHIA
Tot la început de primăvară, la 1 martie, soseşte timpul Babei Dochia. Legenda, pe care o ştie toată lumea, avertizează asupra vremii schimbătoare de la începutul anului agricol. "Baba Dochia are 12 cojoace, şase rele (şase friguroase) şi şase bune (şase zile frumoase).
Dacă ninge în aceste zile, se spune că baba îşi scutură cojoacele. Se mai numeşte şi Baba Marta, cea cu nouă cojoace. Leapădă zilnic câte unul; de la 9 martie, când l-a lepădat pe ultimul, începe şi vremea a se încălzi." (Adrian Fochi - "Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea")
Femeile se feresc a lucra la 1 martie, ca să nu se zburlească Baba Dochia şi să aducă viforul iernii.
Se îngăduie însă lucrul cu furca şi fuiorul, pentru că şi Baba Dochia obişnuia să toarcă atunci când se afla la stână, în creierul munţilor. Nimănui nu-i este îngăduit să iasă afară din casă fără a mânca cel puţin un ou.
Plăcintă cu carne
Ingrediente: pentru aluat: 450 g făină, două gălbenuşuri, două linguri cu smântână, 280 g untură, o lămâie; pentru umplutură: 500 g carne de vită, două ouă, o legătură de ceapă verde, o felie de pâine, o legătură de pătrunjel, o legătură de mărar, o lingură cu smântână, sare, piper, cimbru, bulion.
Preparare: Într-un vas se cerne făina şi se adaugă ouăle, smântâna şi apă cât să se formeze un aluat. Se frământă şi se întinde pe masă. Se unge foaia de aluat cu o compoziţie obţinută din untura amestecată cu 3 linguri cu făină şi sucul de la o lămâie (se împarte în trei porţii). Se împătureşte şi se lasă în frigider o oră. Se întinde şi se unge cu a doua porţie de compoziţie, apoi se lasă în frigider încă o oră. Se procedează la fel încă o dată. Carnea de vită se trece prin maşină împreună cu o felie de pâine înmuiată în lapte. Se adaugă ouăle, smântâna, ceapa şi verdeaţa tocate, bulionul, sarea, piperul şi cimbrul. Se unge o formă rotundă, se aşază aluatul şi apoi se pune umplutura de carne. Se lasă în cuptor până când se coace plăcinta. Se serveşte cu ardei copţi şi smântână.
