Îngheţata fără noroc

Pe căldură sufocantă, o îngheţată e numai bună! După masă sau seara la televizor... Da. Am să fac o îngheţată. De... ceva răcoros rău de tot! Dar din ce? Am să aplic metoda bunicii de a mă inspira. Şi mă îndrept către cămară. Trec în revistă toate borcanele cu dulceţuri, cu gemuri, compoturi noi... Aş! Nici o inspiraţie! Dacă stau şi mă gândesc, inspiraţia ar trebui să vină din frigider. Este sezonul fructelor, ce Dumnezeu!

Deschid frigiderul şi se holbează la mine ochi mari aurii de caise şi clipesc în licărul becului ochişorii lucitori de vişine. Ce-mi mai trebuie? Fac îngheţată! De caise. Ba nu! De vişine! Una este parfumată şi leneş-cremoasă, cealaltă este acrişoară, veselă şi lunecoasă. Nu pot să mă hotărăsc! Am nevoie de un reper, de un îndemn, de... Mai bine iau caietul cu reţete. O să găsesc eu ceva care să mă stimuleze.

Încep a-l răsfoi. Reţete vechi, scrise de mama, după indicaţiile date de prietenele sau de colegele de la serviciu. Febrilitatea ce mă cuprinsese la început s-a domolit. Data scrisă în josul reţetei mă adâncea în timpuri trecute şi-mi aducea în faţa ochilor persoane dragi şi altele abia cunoscute dispărute de mult.

Una, alta şi altele vorbeau mult cu mine prin intermediul maşinii de scris interbelice, pe care mama o folosea la nevoie, lăsându-mi cuvinte şi reguli de la care nu trebuia să mă abat, dacă doream să fiu o bună gospodină. Îmi treceau prin faţa ochilor preparatele gata făcute şi adâncindu-mă în reverie, am ajuns să le simt şi mirosul.

LA TREABĂ!
Treptat, ajung şi la îngheţate. Am găsit o reţetă de tort sau cozonac! A! Uite şi explicaţia: "Îi dai forma în raport de petrecerea la care o serveşti adică, dacă e la o aniversare o faci ca pe un tort, dacă e pentru o vizită în familie o faci ca pe un cozonac, dacă e pentru tineri o pui în castronul gros şi aduci la masă în vasele cele pătrate, din sticlă glasată cu fluturaşi albaştri şi cu linguriţele din cristal. Trebuie să o faci din trei feluri, unul peste altul, separate de fructe, ciocolată sau ce-o mai fi. Faci tu cum e mai bine!".

Fac eu cum e mai bine! Întotdeauna, mama a crezut că o să fac totul cum e mai bine. N-am făcut întotdeauna. Dar la gătit, da! Aşa că m-am mai dus o dată la frigider şi am scos caisele, vişinele, ouăle şi frişca lichidă, din care îmi trebuiau doar 900 g. Mi-am zis că pot să fac o îngheţată în formă de cozonac, din trei straturi, unul peste altul, cu gândul că va veni cineva şi se va bucura de lucrarea noastră comună, înfăptuită după atâtea decenii.

Am descojit caisele şi le-am scos sâmburii. Am scos şi sâmburii de la vişine. Am trecut caisele prin sită, la fel şi vişinele. Pentru fiecare fel de îngheţată am bătut spumă trei albuşuri, am adăugat gălbenuşurile, 250 g zahăr pudră şi pasta de caise, apoi am adăugat frişca şi esenţa de vanilie amestecând uşor. Într-o tavă mare de cozonac, am turnat compoziţia şi am dat-o la congelator pentru 50 minute.





Stratul doi, l-am pregătit cu zeama de la o jumătate de lămâie şi esenţă tare. Am turnat compoziţia după ce am presărat fistic prăjit, pisat mare şi am dat iar la congelator, 50 de minute. Pentru stratul al treilea am repetat reţeta, dar cu pasta de vişine. Peste primul strat întărit, am adăugat nuci prăjite, sfărâmate mai puţin şi apoi am turnat îngheţata de vişine. Am dat la congelator pentru două ore. Am pus vasul în apă fierbinte un minut şi am răsturat "cozonacul" pe un platou lung, apoi l-am dat la congelator până când o să-l servim.

Gata! "Îngheţata făcută, pofta dispărută!", cum zicea mama. Acum s-o servim. Dar cui? Toate bune şi frumoase, dar, dacă nu ai cu cine le mânca, degeaba! Aşa că pun mâna pe telefon, ca să găsesc amator. Primul în gând îmi vine un văr cu nevasta în Canada, la fiică-sa. Mă opresc la timp: are diabet! Exclus! Sun o nepoată. Nu răspunde! Sun o prietenă. Nu poate veni, pentru că stă cu noră-sa la spital. E operată de ceva la coloană.

Alt telefon la cumnată. Nu vine că e prea departe şi prea cald. Alt nepot cu diabet, o nepoată în provincie. De copii ce să mai zic? Sunt la muncă şi... pentru o îngheţată nu fac 12 km cu maşina prin Bucureşti.

PLANURI
Na, că mi-a rămas îngheţata părăsită ca o fată mare fără noroc! Dar las' că vine Draga vineri, de la frate-său, şi sâmbătă punem de-o petrecere cu îngheţată împreună cu Dănuţ şi alţi invitaţi! Că doar n-am muncit degeaba! Şi ce bună e! Şi ce frumoasă e! Şi am s-o îmbrac în fulgi de cocos sau de ciocolată albă... Şi... Nimic!

Nu mănânc din ea singură nici moartă! Vreau satisfacţie! Vreau să văd ochi mijiţi de încântare! Vreau să aud gemete abia reţinute de plăcerea parfumului şi dresul de dulce-acrişor! Vreau să aud vorbele însoţite de priviri miloage din ochi mijiţi, care-mi merg la suflet: "Mai vreau, doar puţină"!