Ioan Istrate - E in aer cu bucataria

Azi am aflat ca, atunci cand cineva spune ca "e in aer", nu cred ca se refera intotdeauna la ce e mai rau. Cum asa? Uite-asa…

Ma opresc in fata curtii, dibuita nesperat de repede. Sun. Strig. Si nu in van! Pilotul Ioan Istrate imi deschide. Adica John, cum il alinta prietenii. De fapt, asa se si prezinta. Oare cine i-o fi spus pentru prima data asa? Poate ca voi afla candva…

Pe un birou, pe langa fotografii de familie, imagini ale unei pasiuni devenite profesie. Survol… Zbor captiv… Intreaga echipa manevrand din parame cu severitate, dar parca si cu atat de multa dragoste, uriasul balon, ce-mi pare ca o gogoasa infuriata. As vrea sa-i spun asta, dar imi pare ca nu va gusta gluma. Asa ca il urmez cuminte in bucatarie. Azi are o zi libera. Adica, gateste. Adica, stam la povesti.

"In 1998, cand firma la care lucram a decis sa cumpere un balon cu aer cald, eu aproape ca nici nu stiam de existenta acestui tip de aparate de zbor", incepe pilotul Ioan Istrate. "Oricum, pana la acea data, in Romania nici nu existau. Dintre toti, intamplarea a facut sa fiu insarcinat sa adun informatii si cateva oferte. Si, ca sa pot sa fac o apreciere cat de cat competenta, a trebuit sa ma informez mai mult cu privire la ce inseamna efectiv un balon cu aer cald, principiul de zbor, cum functioneaza si, in general, toate detaliile tehnice pe care ar fi necesar sa le stii atunci cand iei decizia de cumparare. N-a durat mult si ideea m-a captivat cum nici nu ma asteptam. Iar cand s-a pus problema cine va pilota balonul, m-am oferit fara sa stau pe ganduri, eu, care pana atunci nu zburasem niciodata, nici macar cu o banala cursa de linie.

Asa ca, o data ce a fost cumparat balonul, am plecat in Ungaria la cursuri. Acolo am trait prima experienta a desprinderii de sol. A fost un sentiment unic, irepetabil, care mi-a confirmat definitiv ca asta era calea pe care trebuia sa o urmez. Alaturi de mine in aceasta aventura a fost un foarte bun prieten, Ilie Mihai, mult mai deprins cu aerul si mai ales cu activitatea sportiva de acest gen, deja pilot pe deltaplan cu multe ore de zbor la activ." Zambeste ca pentru sine. Poate retraind un moment unic, irepetabil. Poate… Ma apropii si incerc sa-i dau o mana de ajutor, dar nu ma lasa si-mi arata, din varful cutitului, cu severitate jucata, scaunul de pe care tocmai ma ridicasem.

Razboiul spaghetelor

"Trebuie totusi sa marturisesc ca sotia mea a primit vestea ca voi deveni pilot cu oarecare reticenta", reia John firul povestii, ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut. "Eu ii povesteam cu ce ma ocup, ca am de adunat documentatie pentru cumpararea unui balon cu aer cald si ca ma tenta intr-un fel sa ma dedic intru totul genului astuia de activitate. Stii, sunt sanse unice in viata unui om de a demonstra cine esti, de a te reconsidera pe tine insuti. O astfel de sansa mi s-a ivit si mie si n-am vrut sa o las sa treaca. Asa ca vestea n-a venit chiar din senin. In plus, i-a placut si ei ideea si nu pot sa zic ca ii era atat de frica sa nu mi se intample ceva, incat sa fie total impotriva. Poate am avut si eu argumentele potrivite cu care am convins-o. Unul dintre aceste argumente e ca, dintre toate aparatele de zbor, balonul cu aer cald ofera cea mai mare siguranta. Pana la urma, cred ca mai expus pericolului este un pieton care traverseaza printr-un loc nepermis decat cineva care se urca in balon. In plus, pentru orice zbor, se iau toate masurile de precautie necesare. Totul, de la inspectarea atenta a tuturor componentelor pana la o cat mai buna prognoza meteo, trebuie avut in vedere, pentru ca zborul sa fie o placere. Daca un sofer mai poate amana o vizita la service pentru ca nu are bani sau timp, desi stie ca masina lui are o problema, in zbor nu exista asa ceva. In zbor nu gresesti decat o data! Sunt riscuri pe care nu ti le poti asuma! In plus, cu toate ca noi zburam doar in acele perioade ale zilei in care nu exista activitate termica, mai precis dimineata si seara, pot aparea cazuri in care nu ne putem asuma raspunderea unei decolari. Iar atunci, indiferent de consecinte, nu zburam!

Apoi mai exista si un alt aspect. Tipul acesta de aparat de zbor este departe de ceea ce perceptia generala despre sporturile aviatice numeste sport extrem. Este departe de acrobatia aeriana sau chiar de zborul cu deltaplanul. Este, daca vrei, mai degraba o fantezie a zborului. Nefiind un aparat dirijabil, cu balonul stii de unde decolezi, dar nu poti decat cel mult aproxima unde vei ateriza. Esti in bratele vantului. Ce poate fi mai frumos!"

Botezul aerului. Pamant, foc si sampanie

Prezenta bunatatilor pe care John le-a adunat pe masa in jurul careia tot trebaluieste, distragandu-mi fireste atentia cu povesti, se face din ce in ce mai des simtita. Parfumul lor a ajuns deja pana la mine, in celalalt colt al incaperii. Ia uite! Parca si vad obrajorul rumen al unei bucati vartoase de kaizer! Ma simt singur, ca Rabelais fara Gargantua si Pantagruel!

Dar valul se da la o parte o data cu primele vorbe ale misteriosului bucatar. "Reteta pe care o prepar acum nu stiu daca exista pe undeva. Eu am descoperit-o tot experimentand cu ingredientul asta minunat, care se cheama spaghete. Evident, dupa ’90. Inainte, ce puteam manca altceva decat macaroane cu branza! Banal! Ca si zborul, arta culinara am descoperit-o tarziu. Cand au inceput sa apara la noi spaghetele, in adevaratul sens al cuvantului, a inceput si pasiunea mea pentru bucatarie, desi, placandu-mi sa mananc, o inclinatie aparte pentru gatit in mod sigur aveam. Dar nu pentru orice. Ciorbe sau mancaruri de linistit guri hamesite nu gatesc. Sunt un specialist al spaghetelor!" Ma uit, se pare, cu oarecare neincredere, caci simte nevoia sa spuna: "Nu ma crezi?! Las’ ca mananci tu si o sa mai ceri o portie! Nu pun pariu cu tine, ca mi-e ca te las sarac! Sotia mea nu m-a crezut! Drept raspuns, a inventat si ea o reteta de spaghete, dar de post! Asa ne razboim noi, in bucatarie! Ai auzit de razboiul rozelor? Al nostru e razboiul spaghetelor!".
N-am pus pariu, da’ sarac m-a lasat! Sarac in vorbe…

SPAGHETTI DI JOHN Pentru 500 gr de spaghete, avem nevoie de doua cepe, kaizer sau piept de pui, o jumatate de pachet cu unt, 4-5 catei de usturoi, o cutie de 450 gr cu rosii in bulion, branza telemea sau cascaval, foi de dafin, sare si piper. Calim ceapa in unt, adaugand apoi kaizerul sau pieptul de pui, pentru a se rumeni putin, apoi usturoiul. Punem peste toate acestea rosiile, decojite si maruntite, apoi mirodeniile. Intr-un vas, punem spaghetele fierte. Turnam sosul si radem telemeaua sau cascavalul si amestecam din nou.

SPAGHETE DE POST Tot pentru 500 gr de spaghete, dar fara ou, e nevoie de o capatana de usturoi, o lingurita cu zahar, o cutie mare de 850 gr cu rosii in bulion, sare si piper. Calim usturoiul in putin ulei, apoi adaugam rosiile din conserva, cojite si maruntite, zaharul, sarea si piperul, dupa gust, si lasam la foc mediu 15 minute, amestecand permanent. Peste spaghetele fierte, evident, separat, turnam sosul si le servim calde.

A FI ALTFEL

Nu se poate spune ca acest sport iti confera un statut de vedeta. Suna chiar straniu acest cuvant folosit intr-un asemenea context. Dar, daca vrei sa-l folosesc, eu sunt "vedeta" atata timp cat dureaza zborul. Dincolo de asta, dincolo de ceea ce aduce pe oricare dintre noi in atentia tuturor, trebuie sa fim oameni absolut normali. Nu avem dreptul sa ne consideram altcumva. Suntem altfel doar atunci! Am avut momente minunate in cariera de pilot. Imi amintesc ca odata, in timpul unei demonstratii la Chisinau, eram in piata centrala a orasului. Erau acolo adunate cateva mii de persoane, cred. Dupa noi urma sa aiba loc un concert. Iar in momentul in care ne-am ridicat de la sol, miile acelea de oameni au inceput sa aplaude. Sa zbori in uralele unei asemenea multimi… E un moment unic. Asta, cred, e o adevarata recunoastere a unei munci formidabile, pe care fiecare dintre membrii echipei o depune.