Istoria furculitei

La inceputuri, furculita a fost considerata un obiect nefolositor, iar cei ce-o utilizau erau ridiculizati din cauza gesturilor efeminate cu care o manuiau. Italienilor le-au trebuit cinci secole pentru a o accepta.

Furculita isi are originile in Grecia antica. Acestea aveau doi dinti foarte mari si erau folosite pentru taierea fripturii. Dinti ajutau la decuparea carnii fara ca aceasta sa se rasuceasca si sa fie feliata mult mai usor decat ar fi facut-o un cutit.

ITINERARIU. Incepand cu secolul al VII-lea, la curtile regale din Orientul Mijlociu, furculita a fost folosita la cina. Intre secolele al X-lea si al XIII-lea, a inceput sa fie un obiect comun la petrecerile oferite de nobilimea din Imperiul Bizantin.

In secolul al XI-lea, sotia bizantina a Dogelui de Venetia a adus furculita si in Italia. Acestia s-au adaptat foarte greu cu folosirea acestei ustensile in timpul mesei. Au trecut aproape cinci secole pana cand furculita a devenit un obiect obisnuit in Italia.

In 1533, furculitele au fost aduse din Italia si in Franta, atunci cand Caterina de Medicis s-a casatorit cu regele Henric al II-lea. Si francezii s-au adaptat greu la aceasta moda pentru ca erau de parere ca este o influenta de prost-gust.

REGAL. In Anglia a fost adusa de Thomas Coryate, care a descoperit furculita intr-o calatorie in Italia, in anul 1608. La inceput, englezii au ridiculizat-o, pentru ca, spuneau ei, folosind-o pareau efeminati si era un obiect nefolositor. Se intrebau de ce ar folosi cineva furculita din moment ce Dumnezeu ii inzestrase cu maini. Insa, incet-incet, aceste tacamuri au intrat in viata celor bogati. Acestia doreau ca tacamurile lor sa fie confectionate din materiale cat mai scumpe pentru a-i impresiona pe oaspeti. Erau foarte mici, ergonomice, in general avand doar doi dinti si erau folosite pentru dulciuri si pentru alte mancaruri care le-ar fi murdarit mainile. Pana la urma, furculita a ajuns simbolul unei clase sociale inalte si al unei vieti sofisticate printre nobilii englezi. Pentru ca printre cei doi dinti ai furculitei mancarea cadea, in se-colul al XVII-lea, in Franta s-a creat o furculita cu patru dinti curbati.