Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bogată şi variată, bucătăria turcească e considerată drept una dintre cele mai bune din lume. Ea e un amestec fericit de tradiţii culinare (ale unui popor esenţial pastoral) şi achiziţii gastronomice făcute în contact cu lumea mediteraneană.
Diferenţe notabile apar între felurile de mâncare pregătite în extremul estic al Turciei, zonă preponderent muntoasă, şi sudul ei, scăldat de apele Mediteranei. În general, restaurantele pot fi împărţite în câteva categorii: localuri cu specialităţi de carne (kebabci şi yemekleri lokantasi), de peşte (balik lokantasi), taverne (meyhane), restaurante cu bucătărie otomană (turk osmanlî).
Mai sunt apoi restaurante denumite după mâncarea de bază, ca "lahmacun", "pide", "mantî", "borek", patiseriile (tatlici) şi "bufe", unde se pot cumpăra sandvişuri şi băuturi uşoare.
"MÂNCARE DE BOLU"
Un renumit centru al bucătăriei tradiţionale turceşti se găseşte la Bolu, în nord-vestul Turciei, acolo unde bucătarii sunt pregătiţi pentru această meserie timp de şapte ani, la liceu şi apoi la universitatea de specialitate. În centrul de schi Kartalkaya, aflat în apropiere, demonstraţiile de artă culinară sunt o obişnuinţă. Ne-o dovedeşte Mustafa Guler, chef-executive la unul dintre marile restaurante ale staţiunii.
Pentru el, baza gastronomiei turceşti e esenţial otomană. Tocmai de aceea se străduieşte să readucă în atenţie gusturile şi aromele vechii bucătării a sultanilor. "Să fii chef-executive nu e mare lucru dacă îţi place munca", ne spune Mustafa Guler, care consideră că zece ani de şcoală şi zece ani de practică în meserie sunt obligatorii pentru reuşita unui bucătar în Turcia. E mândru că lucrează în apropiere de Bolu, care, spune el, a dat cei mai buni bucătari ai Turciei şi a impus conceptul de "Mâncare de Bolu".
Dintre toate preparatele turceşti, pe Mustafa îl reprezintă cel mai bine kebabul. Celor care vin pentru prima dată în Turcia, Mustrafa Guler le recomandă să înceapă descoperirile gastronomice cu supă, doner kebab şi barbecue... Nouă, care suntem a nu ştiu câta oară în Turcia, chef-executive-ul de la Kartal Restaurant ne recomandă un fel mai elaborat: Kuzu tandîr.
Vitrina cu bucate
Spre deosebire de vecina ei, Uludag, din apropiere de metropola turcă Bursa, staţiunea de schi Kartalkaya e mai puţin cunoscută, mai ales din cauza distanţei mari la care se găseşte în raport cu Istanbulul şi Ankara. Acest neajuns e compensat de generoasele condiţii pentru practicarea sportului, relaxare şi delectare culinară, Kartalkaya căpătând, pe timp de iarnă, un binemeritat renume de "vitrină a gastronomiei otomane".
O demonstraţie gastronomică ad-hoc avea să ne familiarizeze, la începutul acestei luni, la Kartalkaya, cu supa (Îorba) de paste făinoase (mercimek), cu iaurt şi mentă (nene) mai mult sau mai puţin picantă, ca şi cu alte bunătăţi de nedescris. Nu poate fi trecută cu vederea pâinea în formă de lipie (pide) sau de covrig (simit) pe care brutarii presară susan...
Cofetarul Haci Bekir
Pentru schiori, mâncarea bine reprezentată caloric este esenţială. De aceea, dulciurile sunt la mare căutare. Între acestea se numără "lokumi", care face parte din cultura turcă încă din secolul al XV-lea. Către sfârşitul veacului al XVIII-lea, când apare zahărul rafinat, cofetarul Haci Bekir a fost primul care a avut ideea să utilizeze zahărul şi amidonul în loc de sirop de miere, melasă de struguri şi făină, obţinând, astfel, o savoare şi o textură diferite.
Rahatul lokumi, mai moale şi mai translucid, a avut un succes atât de mare în timpul sultanului Abdulhamit I, încât acesta l-a numit pe Haci Bekir şef-cofetar la Curtea Otomană. Lokumi e, în general, umplut cu alune sau parfumat cu aromă de trandafir, lămâie, portocală, mentă, şofran. Cel mai bun lokumi, vă pot spune, e cel vândut în bucăţele cât mai mici.
