Legenda tocăniţei de miel.

La poalele Penteleului, in zona Varlaamului, aproape toate mancarurile cu specific ciobanesc au povestile lor. Nici o mancare din carne de miel nu poate fi perceputa ca un preparat cu o reteta searbada. Fiecare ciorba, fiecare tocanita au o istorioara a lor care le fac mai usor de tinut minte si, cu cat este mai frumoasa, mai duioasa sau mai tragica, aceasta devine parca si mai gustoasa.

Asa se face ca o poveste spune despre drumul lung al unei bacite care, plecata cu unele treburi, avea sa mearga inapoi la stana. Pe drumul anevoios, pe potecile pline de noroiul pamantului inca neuscat de soarele de primavara, bacita noastra se abatea din cand in cand ca sa culeaga din cele verzituri pe care le intalnea in cale, cu gand sa-i pregateasca baciului o gustoasa tocana din carne de miel.

Cateva frunze de leurda, cam de o mana mai incapatoare, cateva frunze de stevie tanara ce se semetea intr-o margine de luminis, cateva frunze de untisor, rotunjoare ca banutii, numai bun de cules inainte de a inflori, cateva frunze de macris, care sa-i dea tocanitei un gust acrisor, culegea bacita noastra, umplandu-si o straita in care avea legaturi de ceapa, de usturoi si marar.

La ceaun
Atat de dornica era sa pregateasca tocanita, ca nici nu si-a dat seama cand a ajuns la stana. De cum a intrat, a si pus pirostriile si ceaunul cel mare la incins. A pus si de o mamaliga mare si vartoasa, numai buna de taiat cu ata ca sa fie mancata cu tocanita. Bacita noastra a luat un miel proaspat taiat, i-a indepartat capul si picioarele, l-a facut bucatele ca sa fiarba repede si l-a pus in tuciul cel mare cu un linguroi de grasime. L-a tot perpelit ea pana s-a rumenit frumos si cand s-a dovedit a fi molcut a turnat o cana de vin si un praf de sare peste el. S-a pus bacita noastra sa curete si sa spele toate ierburile, apoi le-a taiat dupa cum se cerea si, cand zeama cu vin a mai scazut din tuci, a pus po­top de verdeturi, pe rand, dupa cum le e cuviinta, ca sa se faca si sa nu se piarda de gust. Amestecate si inghesuite de bucatile de carne, verdeturile s-au invartosat care mai de care sa iasa in evidenta cu mirosul si gustul, punandu-se la incercare cu mielul si vinul.

Acum, bacita cea harnica avea sa-si arate tot talentul. A gabuit in coltul policioarei de langa fereastra stanei, acolo unde ascunde farmecele bucatelor pe care numai ea stie sa le pregateasca, un saculet mititel in care avea o multime de condimente sau, mai bine zis, "dresuri de gatit". Cum l-a desfacut, a scos un ghemulet de hartie in care avea piper boabe, un altul cu piper macinat, un ghemulet cu cimbru, un dram de boia iute. Din fiecare a presarat pe carne si verdeata, apoi a tocat marar si l-a presarat deasupra, a dres de sare, a mai pus putina boia si gata mandrete tocanita de miel! Nici nu si-a sters bine fruntea de sudoare, ca a trecut sa faca masa bogata si frumos randuita pentru baciul ei si ciobanii de la stana.

Tocana bacitei
Ingrediente: o jumatate de miel, doua linguri cu untura de porc, 3 legaturi de ceapa verde, 3 legaturi de usturoi verde, doua legaturi de leurda, doua legaturi de stevie, doua legaturi de untisor, doua legaturi de marar, o cana cu vin alb, sare, piper, cimbru, boia iute.
Preparare: Se taie in bucati carnea, se spala si se pune intr-un ceaun impreuna cu untura, vinul, putina sare si o cana cu apa, la foc iute, apoi potrivit. Se curata si se spala toate verdeturile. Ceapa si usturoiul se taie rondele si se pun separat. Leurda si stevia se toaca fasiute. Mararul se toaca fin. Cand intra usor furculita in carne se adauga ceapa, se lasa cinci minute, apoi usturoiul, mai sta cinci minute, se pun stevia, leurda si untisorul, se lasa zece minute, se presara condimentele si se drege de sare si iute. Se mananca fierbinte, cu mamaliga.