Mai aproape de frumuseţea credinţei

Venise din nou "Vara pe uliţă", iar… uliţele "marelui sat" din Capitală se umpluseră de ţînci dornici să deprindă obiceiurile strămoşilor lor. La Muzeul Satului l-am întîlnit pe Irinel Parasca, coordonînd un grup de copii pentru care vacanţa se derulează alert sub semnul… învăţării.

Venise din nou "Vara pe uliţă", iar… uliţele "marelui sat" din Capitală se umpluseră de ţînci dornici să deprindă obiceiurile strămoşilor lor. La Muzeul Satului l-am întîlnit pe Irinel Parasca, coordonînd un grup de copii pentru care vacanţa se derulează alert sub semnul… învăţării. Este exact locul unde te-ai fi aşteptat să-l întîlneşti pe omul acesta venit la Bucureşti din Paşcanii Moldovei, pentru că Irinel Parască este învăţător.

Icoane pe coji de ouă

Originar din Iaşi, şi-a început cariera la o şcoală din Paşcani, renunţînd însă după o vreme la această meserie, deoarece a considerat-o… un "sport extrem", o luptă de supravieţuire. Îi plăcea dintotdeauna să picteze icoane, iar într-o zi a hotărît să folosească pentru lucrările sale suporturi neconvenţionale, cum sînt: ouăle şi cojile de ouă de gîscă şi de struţ, pietrele de rîu şi ouăle de lemn. Irinel Parasca ne-a mărturisit că pictează de la vîrsta de 3 ani, dar tainele acestui stil de pictură le-a învăţat de la un călugăr de la Mănăstirea Putna, iar viaţa lui a devenit surprinzător mai bună o dată ce a ales să trăiască numai din vînzarea de picturi de icoane bizantine, întruchipînd sfinţii pe ouă şi coji de ouă.
A reuşit să-şi prezinte lucrările în toate ţările latine, mai puţin în America de Sud, unde a avut succes, însă în Italia a fost apreciat cel mai mult. Patru ouă de struţ împodobite cu pictură bizantină au ajuns la Florenţa, Milano şi Hamburg, unul dintre ele fiind cumpărat chiar de preşedintele României. De asemenea, şi alţi demnitari români au dorit să aibă cîte o icoană picatată de Irinel Parască în locuinţa lor.
Pe cei mici îi învaţă însă şi tehnicile clasice. L-am surprins arătîndu-le o icoană pe lemn. Ne-a explicat că fundalul îl realizează prin aplicarea foiţelor din aur, iar pictura în sine se face cu tempera. Crede că şi-a împletit în chip fericit cele două pasiuni – cea de a picta şi aceea de a-i învăţa pe alţii – fiind prezent în fiecare vară la Tabăra de Creaţie de la Muzeul Satului, încă din anul 2001.

Sărmăluţe în foi de hrean

L-am întrebat pe Irinel Parasca despre specificul gastronomic al zonei din care vine şi ne-a mărturisit că sărmăluţele moldoveneşti sînt recunoscute cu certitudine ca o emblemă a locurilor. Şi cum, ca orice moldovean, nu se dă în lături de la o farfurie cu sarmale, chiar dacă nu cunoaşte în amănunt reţeta, îi ştie secretul: "Îmi place ca sarmalele să nu fie prea zemoase, ci bine rumenite. Ca să iasă pe placul meu, e bine să pui în umplutură şi-o ceaşcă de mălai, care adună zeama". În ce priveşte gustul, acesta e desăvîrşit doar dacă pui multă ceapă, tăiată mărunt şi înăbuşită în prealabil.
Sărmăluţele în foi de hrean, pregătite pe gustul interlocutorului nostru, se prepară din următoarele ingrediente: zece cepe, un kg de carne tocată, pătrunjel, o ceaşcă de orez, o ceaşcă de mălai, frunze de hrean, o cană de borş şi o cană de suc de roşii. Tocaţi ceapa mărunt şi înăbuşiţi-o în untdelemn. Puneţi orezul la fiert. După ce s-a înăbuşit ceapa, adaugăugaţi pătrunjelul tăiat mărunt şi amestecaţi bine. Se lasă la răcit, după care se adaugă în vasul cu carnea tocată. Amestecaţi foarte bine şi puneţi şi orezul fiert, mălaiul, sarea şi piperul. Amestecaţi din nou. Spălaţi frunzele de hrean şi umpleţi-le cu compoziţia pentru sarmale. Rulaţi şi strîngeţi foarte bine frunzele la capete. Luaţi o oală şi aşezaţi pe fundul ei frunze de hrean, după care puneţi sărmăluţele pe rînduri. Turnaţi borşul şi sucul de roşii. Puneţi oala în cuptor, la foc mic, timp de trei sferturi de oră. Se servesc cu smîntînă şi mămăligă, alături de o cană de vin rece, abia scos din butoi.