Miez de cuptor

Luna lui cuptor marchează miezul verii, atunci când pă­mân­tul dogoreşte atât de tare, încât oamenii simt nevoia să se tragă la umbră la miezul zilei. În alte timpuri, feme­i­le aveau grijă să aducă merinde şi apă rece în ulcele de lut pen­tru megieşii care lucrau la ţarină. Fructele dau în pârg, iar crengile încep să se aplece sub această dulce povară.

O par­te dintre vişinele, caisele şi piersicile culese acum va fi transformate în conserve pentru vremurile mai reci ce vor să vină: compoturi, dulceţuri sau gemuri. Din altele se va face ţuică sau lichior de fructe pentru a servi oaspeţii care trec pragul gospodăriilor.

În timpurile noastre, fructele se congelează pentru a ne putea bucura de un zâmbet văratic chiar şi în toiul iernii. De altfel, reţeta pe care o puteţi încerca astăzi foloseşte dulceaţa ultimelor cireşe, ca un epilog al unei bogăţii roşii în obraji. Aluaturile se fac cu băgare de seamă, pâinea putându-se altera mai uşor, aşa că de foarte multe ori i se adaugă seminţe de chimen, ceea ce o face şi mai gustoasă.


RITUALURI LA SECERIŞ
Odinioară, înainte de a se apuca de seceriş, gospodarii curăţau toate acareturile din curte, inclusiv podurile, pentru că acolo se aflau nu numai uneltele agricole necesare, cât mai ales pentru că în hambare va fi depozitat grâul. Acest ri­tual vechi de când lumea asigura spor, bucate multe şi destulă pâine pentru a îndestula întreaga familie. Întotdeauna la sfârşitul secerişului se lăsau câteva spice încărcate de boabe aurii pentru  fi oferite drept ofrandă lui Dumnezeu.

Nu trebuie uitat că în credinţa populară grâul este sfânt şi este mare păcat să-l risipeşti sau să-l vorbeşti de rău. Întotdeauna, din spicele de grâu se vor face nu doar cununi pentru fetele îmbrăcate în straie albe ce vor colin­da prin sat, într-o procesiune a cărei rădăcini se întind în negura timpului, ci şi cruci simple, sau duble. Important este ca "plămădirea" lor să fie însoţită de o adevărată petrecere populară cu mese întinse, cântece şi dansuri. Această cruce era păstrată până la următorul seceriş ca un semn al protecţiei divine şi al bunăstării.


Tarte cu brânză şi cireşe
● Ingrediente: un pachet aluat de foitaj, 300 g brânză cu mucegai, 50 g miez de nucă, 20 g fistic, 200 g cireşe, 20 g stafide, două crenguţe de rozmarin, un vârf de linguriţă cu piper dulce, unt.
● Preparare: Aluatul de foitaj se dezgheaţă la temperatura camerei ca să nu se rupă foaia, se întinde pe un tocător şi se presează uşor cu un sucitor. Se decupează cercuri cu o cană mai mică sau un pahar şi se aşază în forme de brioşă unse cu unt. Se înţeapă din loc în loc cu o furculiţă, se presară stafidele şi fisticul, se aşază în mijlocul fiecărui cerculeţ o bucată de brânză şi trei cireşe. Se presară miezul de nucă zdrobit, piper şi rozmarin tocat după gust, se introduc în cuptorul încins, se coc la foc mediu până ce aluatul a crescut şi a devenit auriu. Se scot cu grijă ca să nu se sfărâme, se aşază pe un platou, se lasă să se răcească cinci minute, apoi se servesc.