Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am mai spus-o! De fiecare data cand scriu despre soiurile vechi romanesti, din care au mai ramas cel mult cativa butuci sau despre care s-au mai pastrat cateva date sau marturii, am un sentiment de nostalgie. Cred ca in perioada celor cinci milenii de existenta a vitei-de-vie cultivata pe actualele teritorii romanesti, multe sau chiar foarte multe soiuri au disparut din cultura. Ca roman, sunt bucuros ca avem o traditie indelungata a culturii vitei-de-vie. Aceasta vechime depaseste multe tari viticole europene. In acelasi timp, sunt si trist, pentru ca, in decursul timpului, nu au fost suficiente preocupari pentru a imortaliza prin scrieri numele soiurilor noastre disparute. Nici nu a existat o politica de conservare a unor soiuri romanesti valoroase.
De aceea, ramane o datorie permanenta a specialistilor nostri de a redescoperi ce se mai poate din soiurile romanesti care au disparut, completand astfel noi capitole in cartea de aur a viticulturii. Negru mare este, de asemenea, un soi vechi romanesc aparut cu multe secole in urma. Atat literatura romana, cat si cea straina de specialitate mentioneaza in unanimitate ca acest soi este autohton. Negru mare, fiind un soi autosteril, se recomanda a se planta in amestec cu alte soiuri bune polenizatoare, cum ar fi soiul romanesc Negru moale. Strugurii sunt in general uniaxiali, cilindro-conici, uneori ramurosi, lungimea acestora putand ajunge pana la 21 cm. Boabele sunt aproape sferice, de culoare neagra albastruie, iar miezul, verzui, carnos, nearomat, are un gust placut. In timpul coacerii, acest soi nu este atacat de pasari sau de viespi, fapt foarte important pentru aspectul strugurilor, deoarece Negru mare este un soi cu insusiri mixte - de masa si vin. Ca struguri de masa, culesul are loc in cursul lunii septembrie. Pentru obtinerea vinurilor de calitate, se recomanda sa se recolteze, mai tarziu - la supracoacere - de regula in a doua parte a lunii octombrie.Citește pe Antena3.ro
