O Margareta pentru suflet

Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga), dar eu intotdeauna cand m-am gandit la Craciun m-am gandit la zapada. Nu mai tin minte cand a fost ultima data zapada de Craciun. Asta si pentru ca niciodata nu reusesc sa-mi amintesc ce-am facut de sarbatorile trecute.

Nu stiu altii cum sunt (vorba lui Creanga), dar eu intotdeauna cand m-am gandit la Craciun m-am gandit la zapada. Nu mai tin minte cand a fost ultima data zapada de Craciun. Asta si pentru ca niciodata nu reusesc sa-mi amintesc ce-am facut de sarbatorile trecute. Pastile il tin minte. Revelionul la fel. Cu Craciunul se pare ca am o problema din punctul asta de vedere. Poate si pentru ca, dupa atatea pregatiri si alergatura - si nesuferita aia curatenie generala care-mi scoate sufletul de fiecare data - parca nici nu ma mai bucur. Parca altadata era altfel. Si-mi amintesc de oamenii de zapada pe care-i faceam pe strada cand eram mic... In fiecare noapte treceau indivizii cu deszapezirea si mi-i stricau. Eu plangeam, iar mama, ca sa ma linisteasca - sau, mai probabil, ca sa scape de explicatii suplimentare - , imi spunea ca plecasera la Polul Nord. Astfel, multa vreme am fost convins ca la Cercul Polar se vorbeste romaneste.

Pastrarea traditiilor. Asta era spiritul Craciunului la noi... Si-mpanat cu portocale (o raritate pe-atunci - ce cozi, ce sacrificii!) si un soi de bomboane de pom care apareau doar cateva zile pe piata, in preajma Sarbatorilor. Inca n-am gustat ceva mai bun pana astazi...

"Judecand dupa obiceiul prietenilor mei, Craciunul a fost serbat in casele oamenilor indiferent de oranduire si va continua sa existe", afirma fara urma de-ndoiala doamna Margareta Paslaru. Glasul bland reuseste sa mi se strecoare printre ganduri si raspunde intrebarii bine ascunse in spatele aducerilor-aminte. Ma surprinde. In fata privirii ei albastre si limpezi, imi simt amintirile dezgolite. Memoria afectiva...

Frumoase intelesuri. "Divinitatea lumineaza sufletele, amintind ca iubirea aproapelui este darul cel mai de pret. Daca celor mici li se explica semnificatia Zilei si a darurilor primite, ei vor perpetua credinta, vor face bine la randul lor, fara a-i uita pe acei loviti de soarta. De noi depinde pastrarea traditiilor, de felul in care le transmitem urmasilor".

Poate sunt un nostalgic... Sau poate doar memoria, selectiva, sterge contururile lucrurilor si le face mai frumoase decat au fost de fapt candva. Sau poate sunt doar subiectiv. Nu vreau sa stric insa momentul si sa ma angajez intr-o discutie despre profitabila afacere ce si-a insusit in lumea de azi numele de Craciun. "Dupa mine, bucuria de a darui este mai mare decat aceea de a primi", imi raspunde la intrebare in felul ei generos Margareta noastra. Iar eu ma simt prea tanar, prea pe fuga mereu, prea incrancenat...

"Cred ca un dar creat special pentru fiinta iubita, un sentiment exprimat in scris sau «atentia» lucrata cu propriile maini are o valoare mai insemnata decat a unui cadou cumparat. Eu si acum mai pastrez desenele din copilarie ale fiicei noastre - ore si zile de migala si stradanie prin care isi exprima dorul si iubirea..."

Mama poarta si acum in portofel o inimioara din carton, decupata stramb, pe care scrisesem candva "Te iubesc!"... Oare eu cum va fi sa fiu...?
"Copiii nu asculta de parinti, dar intotdeauna ii imita", gasesc raspuns mirarii mele in vocea doamnei Margareta Paslaru. Nu ma mai mir... "Eu cred in puterea exemplului!", adauga cu un zambet.

Despre talentul culinar. Ora pranzului a venit pe nesimtite. Ceasca de cafea s-a golit, iar cuhniile ne cheama... "Imi amintesc cand bunica facea salata de vinete", spune gazda mea o data ce ne asezam la masa. "Aroma vinetelor coapte care umplea strada... Tocarea lor in ritm arhaic ce ne aduna de la joaca... Iar crema de zahar ars - pusa in camara la racit - nu am gustat una mai buna inca...". Aroma amintirilor...

"Ii admir si-i felicit pe aceia care au talent culinar. Este fara indoiala o arta. In ceea ce ma priveste insa, lipsa de timp si mai ales grija permanenta, datorata in special profesiei, de a-mi pastra silueta, m-au tinut, din pacate, de cele mai multe ori in afara bucatariei..." Am apucat sa-nvat, dar nu si sa exersez, imi spunea cineva candva. Si cum repetitia este mama invatarii... "Dar cu ocazia zilelor de nastere ale celor dragi si a Sarbatorilor imi place, in schimb, sa aranjez festiv atat masa, cat si bucatele. Le ornez artistic. Ador sa le fac sa arate apetisant sub stralucirea nelipsitelor lumanari."

Pace in suflet si in gand!, imi sopteste doamna Margareta Paslaru la despartire. E darul ei de Craciun... Laolalta cu parfumul portocalelor de candva...

"Reperul meu in ceea ce priveste arta culinara este, fara indoiala, bunica mea. Gustul salatei ei de vinete, al cremei de zahar ars mi-a marcat copilaria si m-a insotit intr-un fel in viata. Spre deosebire de ea, mie imi place doar sa aranjez mesele festive si sa ornez bucatele"

Margareta Paslaru

Daruri

Cel care s-a nascut cu suflet de artist simte profund durerile omenesti... De aceea isi foloseste darul sau, alinand suferintele altora prin arta sa. E ca un moto. Iar asta inseamna mult mai multe decat poti strange c-o privire. Ca urmare, mi-am propus sa continuu o actiune care pentru mine a devenit deja o traditie. Voi dona Crucii Rosii Romane drepturile de autor si de interpret, precum si incasarile obtinute din vanzarea acestui CD. Este darul meu oferit celor care au nevoie, acelora dintre noi care nu-si doresc de Craciun nimic altceva decat alinare...

Potcoave cu nuci

Ingrediente: un pachet de foitaj, un ou, 250 g miezuri de nuca, o portocala, doua linguri de dulceata de gutui, o jumatate de lingurita pudra de anason, o jumatate de lingurita de pudra de scortisoara, 75 g nuca de cocos, o lingura de miere, un ou. Preparare: Nuca se taie marunt, portocala se spala, se sterge si i se rade coaja. Se amesteca miezurile de nuca, coaja de portocala, nuca de cocos, dulceata de gutui si mierea. Se adauga o lingura de suc de portocala, pudra de anason si scortisoara si se amesteca. Foitajul se dezgheata, se imparte in dreptunghiuri egale care se ung cu compozitia de mai sus. Se ruleaza, se cresteaza din loc in loc, se indoaie putin ca sa ia forma de potcoava si se asaza intr-o tava stropita cu apa rece. Se ung cu ou batut si se coc.