O plantă de poveste: ghimbirul

Istoria ghimbirului a început în urmă cu 5.000 de ani, când indienii şi vechii chinezi îl considerau o rădăcină tonică şi bună pentru toate bolile. Ghimbirul este ori­ginar din Asia de Sud-Est, dar a fost cultivat de mult timp şi în alte ţări. Destul de devreme a fost exportat din India şi în Roma Antică, romanii utilizându-l des, dar aproape că a dispărut ca produs alimentar o dată cu căderea Impe­riului Roman.

Utilizare
O dată cu trecerea timpului ghimbirul a devenit foarte scump, precum multe alte condimente. În Evul Mediu era importat într-o formă conservată şi folosit mai mult la prepararea dulciurilor. Ghimbirul este un condiment de climă caldă ce provine din aceeaşi familie ca şi nucşoara şi şofranul. Este folosit în bucătăria asiatică de secole. A devenit, de asemenea, un condiment popular în ţările Caraibelor unde se cultiva destul de uşor. În secolul al XV-lea, plantele de ghimbir erau transportate cu vapoarele, astfel explicându-se introducerea lor în ţările Caraibelor precum şi în Africa. Astăzi ghimbirul este cultivat de-a lungul tropicelor. Însă doar în ultimii anii acesta a devenit mai valorificat ca şi condiment decât pentru proprietăţile lui medicinale. Chiar şi aşa, în ţările vestice era folosit pentru a da savoare băuturilor cu lapte bătut încă din secolul al XI-lea. Utilizarea alimentară la scară largă a început în urmă cu 200 de ani când ghimbirul era folosit la prepararea diferitelor tipuri de pâine şi cocă cu ghimbir. Se spune că regina Elisabeta I a Angliei a inventat turta dulce, care a devenit un desert popular de Crăciun.

Un condiment desăvârşit
De-a lungul istoriei, ghimbirul a fost folosit foarte des de vechii romani şi a fost comercializat mai târziu în Europa de arabi care au plantat rizomii în locuri tropicale precum Zanzibar şi Africa. Europenilor le plăcea să condimenteze băuturile, dar pentru că o livră de ghimbir costa cât o oaie, era folosit rar. Astăzi ghimbirul este mai ieftin şi se cultivă în multe regiuni subtropicale. Florile sale minunate sunt atât de încântătoare, încât este deseori folosit şi în decoraţiunile exterioare.

Ghimbirul este o plantă perenă ce creşte aproximativ 3-4 metri şi produce mănunchiuri de flori albe şi roz. Cu toate că frunzele se mănâncă uneori, rizomul sau tulpina subterană constituie interesul medicinal şi culinar. Această tulpină are forma unei rădăcini mici şi îndesate cu o coajă crem, subţire şi conţinut tare şi deschis la culoare. Este deseori greşit denumită rădăcină de ghimbir, pentru că rizomul seamănă cu o rădăcină, dar de fapt nu este rădăcina plantei, ci tulpina subterană. Procesul de cultivare a ghimbirului este în fapt un proces foarte simplu. Ghimbirul se răspândeşte prin plantarea unui rizom care se va dezvolta într-o altă plantă. Se recoltează de obicei după cinci luni, dar depinde de fapt de întrebuinţarea pe care o are rizomul. Cu cât o plantă este mai bătrână, cu atât conţine mai multe uleiuri esenţiale şi gustul este mai picant. Plantele mai tinere sunt bune pentru gătit, iar cele mai bătrâne sunt ideale a fi utilizate în scopuri medicinale.

File de somon cu sos de roşii şi ghimbir
Ingrediente: 4 cotlete de somon, 100 g unt, 50 g ghimbir proaspăt,  500 g roşii, o lingură cu pastă de ardei dulce, o ceapă, o lingură cu pastă de tomate, o limetă, 100 ml ulei de măsline, sare, piper, busuioc.
Preparare: Cotletele de somon se spală, se şterg de apă şi se ung cu ulei. Se condimentează, se pune pe fiecare felii de limetă şi se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt.
Se acoperă cu folie de aluminiu, se introduce în cuptorul încins şi se coace la foc mediu 10 minute. Ceapa se curăţă de foi, se spală se toacă mărunt şi se căleşte în restul de ulei. Se adaugă roşiile date prin răzătoare, pasta de tomate şi pasta de ardei, se condimentează şi se fierb 20 de minute. Se pasează cu un blender, se adaugă ghimbirul ras şi se mai fierbe cinci minute. Se pun cotletele de somon pe farfurii, se toarnă alături sosul şi se presară cu busuioc tocat.

Cornuleţe cu ciocolată şi ghimbir
Ingrediente: 250 g făină, 110 g unt, 50 g ciocolată neagră, un ou, 50 ml miere, o linguriţă cu scorţişoară, o linguriţă cu ghimbir ras, 4 g praf de copt, 100 ml lapte dulce, un vârf de linguriţă cu sare.
Preparare: Într-un bol se mixează zahărul tos cu untul şi mierea până capătă aspectul unei creme. Se adaugă oul şi sarea, scorţişoara, ghimbirul ras şi praful de copt. Se toarnă laptele dulce şi ciocolata topită la bain-marie răcită şi se mixează până se încorporează toate ingredientele. Se presară făina cernută, se frământă până se obţine un aluat omogen potrivit de tare. Se acoperă cu folie alimentară şi se introduce la rece 30 de minute. Se întinde o foaie subţire, se taie triunghiuri mici şi se modelează sub formă de cornuleţe.
Se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se introduc în cuptorul încins. Se coc la foc mediu 20-30 de minute, se scot pe un grătar de bucătărie şi se lasă să se răcească.
Se se poate prepara când deja musafirii sună la uşă!