|
|
|
"Eu apartin acelei familii de comedianti provinciali, "eroi care debuteaza in fiecare seara"... Eroi ai umilintei si ai deceptiei infruntate, care zilnic dau piept cu viata, zilnic sunt nevoiti s-o insface de gat, sa lupte cu ea si, neputand-o invinge, o reiau zilnic da capo. Soarta acestora am avut-o si eu de cate ori "aruncam ancora" in vreun oras din lumea asta fara suflet"
Panait Istrati |
Am descoperit, astfel, ca autorul lui "Codin", revendicat de doua literaturi - romana si franceza - precum Ionesco si Cioran, e profund roman si brailean. Opera sa (Chira Chiralina, Mos Anghel, Mihail, Casa Thuringer etc.) prezinta caractere libere si puternice, izvorate parca din forta primordiala a fluviului. Pana si descrierile gastronomice poarta semnul omului de la Dunare.
O FRESCA GASTRONOMICA. Ca sa sustinem aceasta sintagma este de-ajuns sa dam filele oricareia dintre operele lui. Vom gasi acolo descrieri ale vechilor bacanii (sa nu uitam ca insusi Panait Istrati a fost baiat de pravalie), ale tavernelor si restaurantelor si chiar pitoresti infatisari ale meselor si obiceiurilor culinare ale oamenilor simpli de prin mahalale. Iata un detaliu realist din "Tata Minca", scrisa in 1931: "De indata ce sosira, pescarul incinse un foc indracit, spanzura deasupra ceaunul de mamaliga, apoi spinteca un crap de zece kilograme si-l infipse in protap. Intr-un alt ceaun, el pregati un bors de cega, pescaresc. Mincu ii dadea ajutor. Matei ordonase femeilor sa nu se "amestece unde nu le fierbe oala", caci s-ar corci mancarea". Sau, in acelasi text, avem descrierea unui restaurant brailean periferic: "Bucataria isi expunea mancarurile in vazul tuturor, pe cand gratarul lupta din rasputeri cu legiunile lui de fleici si mititei. Servetele nu se dadeau decat la cerere. Fiecare isi sugea degetele ori le stergea pe miez de paine. Nici un bacsis. Nici o reclamatie". Povestirile lui Panait Istrati ne intorc in timp, la radacinile unei civilizatii a locului de care nu ne mai saturam, admirandu-i firescul.
|
|
Citește pe Antena3.ro