Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Citeam zilele trecute în cartea „Întâlnire cu un necunoscut” despre extremele culinare trăite de Gabriel Liiceanu. M-a amuzat copios povestea despre cel mai sumar prânz pe care l-a experimentat într-o ţară a opulenţei, Germania. Era cu Andrei Pleşu la Heidelberg, invitaţi la un prieten la masă, în total vreo douăsprezece persoane. Andrei Pleşu, cu gândul la ospăţul care urma să înceapă, era cam trist, pentru că urma o dietă şi a venit de acasă cu un pacheţel cu piept de pui. „Şi masa a început. A fost adus un castron mare, plin cu salată verde.
Trecându-l din mână în mână, fiecare şi-a pus în farfurie vreo două-trei frunze. Apoi am aşteptat cuminţi până când doamna casei a adus o bucată de pulpă de porc la cuptor.” Gazda a tăiat carnea în felii nu mai groase de câţiva milimetri, iar Liiceanu îşi aminteşte că „pe măsură ce tăia, fiecare îşi primea felia de carne cât coala de hârtie. În timp ce unul dintre copii umplea paharele dintr-o carafă cu apă de la robinet, un castron cu cartofi a făcut turul mesei şi fiecare ne-am pomenit cu o jumătate de cartof alături de pojghiţa de carne. Am simţit cum urcă în mine devastatoare foamea. Pleşu a văzut pesemne disperarea care-mi apăruse pe chip. Cu gesturi delicate, sub masă, a desfăcut pacheţelul cu carnea de pui şi mi-a strecurat o bucăţică”. „– Băi, mănâncă şi asta, mi-a şoptit, c-o să ţi se facă rău. Eşti livid.”
Citește pe Antena3.ro
