Pieţe de fiţe şi pieţe ieftine

Multe gospodine se plâng de preţurile mari. Normal să se plângă unele, altele nu au acest drept. Pentru că nu cumpără de la o piaţă mare şi ieftină ci de la magazinele din jurul blocului, sau pieţişoara de cartier, unde preţurile, mai ales la legume sunt mai scumpe. Ieri am fost la piaţă, la Obor. Piaţa mea de suflet. S-a redeschis şi mi-am făcut cumpărăturile. Tot am abonament RATB, de ce nu mi-aş face piaţa acolo unde sunt preţuri mai mici? Indiferent de cartier, dacă vrei, faci piaţa o dată pe săptămână, sâmbăta, duminica sau într-o după-amiază când eşti mai liber şi n-ai probleme. Da, dar "comoditatea" e cucoană mare.  

Să nu mai vorbim de cei care fac comparaţii cu provincia. O nepoată de-a mea mi-a zis că la Gherla, un kilogram de fasole uscată costă 9.00 lei! Nu e normal, dar aşa este acolo. La Bucureşti costă 6,00 lei, la piaţă la noi. Și în alte zone ale ţării, de unde provin multe dintre produsele aduse pe pieţele din Bucureşti, cumperi mult mai scump acelaşi produs.

Este complet aiurea, dar nu suntem noi de vină. Un kilogram de ceapă roşie de Buzău, la Bucureşti costă 3,00 lei iar la Buzău şi Bran se vinde cu 3,50-4,00 lei. La Iaşi, roşiile se vând cu 5,00-6,00 lei kilogramul şi nu sunt româneşti. Cine-i de vină, nu pot să vă spun. În cadrul aceluiaşi cartier din Bucureşti, preţurile diferă foarte mult. Dacă la Obor poţi cumpăra verdeaţă cu 3-4 legături la leu, în pieţele dintre blocuri nu le iei fără una sau două la leu.

Nu vorbim de ardeii graşi, de roşii, fasole verde, gogoşari. O să zică cineva că,  pentru un leu sau doi lei, nu merită să te deplasezi prea mult. Poate. Dar dacă sunt doi lei aici, doi acolo, doi dincolo? Ce faci? Întreţinerea trebuie plătită, ratele, benzina, haine noi pentru copii, pentru că ăştia cresc şi au nevoie. Aţi văzut cât costă un caiet şi o trusă  pentru desen? Pentru cine are de cheltuit acei doi lei e bine, n-are decât! Dar pentru ceilalţi, şi sunt mulţi, doi lei sunt mari.

În piaţă, în timp ce mă scotoceam de bani pentru a plăti o conopidă, o doamnă observă jos, pe asfalt, o mică monedă de un ban. Aceea arămie, pe care o vezi foarte rar oferită ca rest, la noi în Bucureşti. Se apleacă şi o ridică imediat. Vânzătorul
a văzut-o şi mi-a zis: "Ie-te ce să repede la un ban!" M-am uitat urât la el şi i-am întors spatele. Mi-am adus aminte că o cunoştinţă îmi povestea că pe la noi, în România, banii mărunţei nu sunt apreciaţi. Că, dacă ai fi în Chicago şi ai arunca un cent, 50 de mâini s-ar repezi să-l recupereze. Ei ştiu să-l aprecieze. Și noi ar trebui să învăţăm!

Între pieţe diferenţa de preţ este enormă, de la cartier la cartier. Dacă vrei vinete în Centrul Capitalei, le cumperi cu 3,50 - 4,00 kg, iar la piaţa mea, sunt 2,00-1,00 lei kilogramul! Gogoşari la fiţe... 5,00-7,00 lei kg. Și, unde mai pui că nu este distanţă mare între pieţe! Dar, este problema celor care dau atâţia bani!

Mi-am plătit conopida şi am mai cumpărat, ouă, smântână de la sibieni, cu 200 lei kilogramul, morcovi, ceapă. Când să cumpăr trei gogoşari, la 4,00 lei kilogramul, da, doar trei bucăţi mari, unul dintre tinerii vânzători cu ardei graşi, de alături, îi zice femeii cu gogoşari: "Ce-i dai bre, doar trei!".

M-a scos din sărite şi l-am obrăznicit bine: Doar trei înseamnă 650 de grame şi cumpăr cât am nevoie şi cât vreau eu! Dacă nu-ţi convine ia-ţi marfa şi şterge-o până nu-ţi fac reclamaţie! Nici măcar nu-i marfa ta! Ferească Dumnezeu, să n-ajungi să mă rogi să-ţi cumpăr marfa pe care nu ai produs-o tu! Ai cumpărat-o de la ţăranul care n-are timp să stea la vânzare şi acum faci pe grozavul! Sau de la un angrosist. Poate s-o găsi cineva care să vă verifice bine actele de producători dar şi existenţa loturilor de pe care pretindeţi că scoateţi produsele! Aici este buba! Atunci să vă vedem cum  staţi cu preţurile şi cu pretenţiile!
Individul a făcut feţe-feţe, cred că m-a înjurat copios în gând, dar n-a mai zis nimic, ţinând cont şi de prezenţa rapidă a unui poliţist comunitar care patrula vigilent.

În drum am intrat în vorbă cu o doamnă care mi-a dat reţeta unei prăjituri cu fructe, care m-a ispitit. Am s-o încerc imediat.  Mi-am cumpărat ce aveam nevoie şi am ajuns acasă exact când a venit Paula ca să punem de-o conopidă la cuptor şi prăjitura cu fructe, de la doamna necunoscută.


● Ce am cumpărat din piaţă:
1 buc. conopidă 1,250 kg x 5,00 lei/kg = 6,50 lei
250 g smântână x 20,00 lei/kg = 5,00 lei
2 leg. pătrunjel + 1 leg. mărar = 1,00 lei
650 g gogoşari (3 buc.) x 4,00 lei/kg = 2,60 lei
10 ouă mari x 0,50 lei/buc = 5,00 lei
500 g morcovi x 2,00 lei/kg = 1,00 lei
1 kg ceapă roşie x 3,00 lei/kg = 3,00 lei
2 kg mere de Voineşti x 4.00 lei/kg = 8.00 lei
1 pac. (200 g) Unt x 4,20 lei = 4,20 lei


REŢETE
● Conopidă la cuptor
● Ingrediente: o conopidă potrivită, 200 g smântână, 100 g brânză telemea, 4 ouă, 2 morcovi, 50 g unt, sare, piper, pesmet, jumătate de legătură mărar.
● Preparare: Pui o oală cu apă la fiert, cu puţină sare. Cureţi conopida, o faci bucheţele şi o pui la fiert, pentru 5-10 minute, apoi o scurgi în strecurătoare. Ungi cu unt o cratiţă şi o tapetezi cu pesmet. Montezi bucheţelele de conopidă în cratiţă, apoi presari morcovul ras pe răzătoarea mică. Baţi ouăle, adaugi brânza sărată bine sfărâmată, apoi smântâna, dregi se sare şi piper şi torni sosul peste conopidă. Gustă şi drege de sare şi piper. Dacă nu acoperă conopida compoziţia, poţi adăuga un alt ou bătut cu smântână. Depinde de cât este de mare conopida şi cratiţa. Dai la cuptor, la foc potrivit, până se încheagă sosul. Serveşti presărată cu mărar şi pătrunjel, tocat fin.


Prăjitură cu fructe (mere)
● Ingrediente: 5 mere zemoase, 4 linguri zahăr, 2 plicuri zahăr vanilinat, o cană zahăr, 6 ouă, o cană făină, o ceşcuţă ulei, un praf de sare, un vârf de cuţit bicarbonat de amoniu.
● Preparare: Încinge cuptorul. Într-o cratiţă pune 4 linguri de zahăr la caramelizat uşor, la foc mic. Curăţă merele de coajă şi taie-le feliuţe subţiri. Când zahărul şi-a schimbat culoarea, trage cratiţa de pe foc şi montează în ea toate feliuţele de mere, acoperind fundul cratiţei şi presară cu un pacheţel de vanilină. Într-un vas, mixează albuşurile cu un praf de sare, până se întăresc, adaugă zahărul, apoi gălbenuşurile, uleiul, vanilina, făina şi amoniacul. Toarnă compoziţia peste mere şi dă la cuptor cu foc potrivit, 25-30 minute. Încearcă dacă e coaptă cu o scobitoare şi apoi scoate din cuptor. Lasă să se răcească şi apoi pune deasupra un platou mai mare decât cratiţa şi răstoarnă prăjitura. Las-o aşa  15 minute, ca să se scurgă şi să se desprindă bine cu tot sosul, apoi răsuceşte uşor cratiţa şi ridic-o. Dacă a rămas ceva lipit, desprinde şi drege-o. O poţi orna după dorinţă.
 
● Ce-ţi rămâne: ceapă roşie, unt, mere, morcovi, gogoşari, verdeaţă.
● Ce pui din cămară: piper, pesmet. Bicarbonat de amoniu, brânză telemea.