Postul Adormirii Maicii Domnului

Bătrînii spun că odinioară creştinii trebuiau să se învrednicească a ţine Postul Paştelui timp de nouă săptămîni, şi nu doar şapte, ca acum. La începutul primăverii însă, atunci cînd se termina postul, gospodarii erau prea lipsiţi de putere şi sîrg de muncă.

Bătrînii spun că odinioară creştinii trebuiau să se învrednicească a ţine Postul Paştelui timp de nouă săptămîni, şi nu doar şapte, ca acum. La începutul primăverii însă, atunci cînd se termina postul, gospodarii erau prea lipsiţi de putere şi sîrg de muncă. De vină era hrana sărăcăcioasă, legumele şi fructele proaspete fiind mai greu de găsit. Aşa se face că s-a hotărît scurtarea postului cu două săptămîni, care vor fi mutate tocmai la mijlocul verii, în luna lui gustar. Cu două săptămîni înainte de Pomenirea Adormirii Maicii Domnului (15 august), creştinii ţin post, consumînd legume, fructe şi zarzavaturi din belşug. În ziua Schimbării la Faţă a Domnului (6 august) sau de Probejenie, numele popular al acestei sărbători, există dezlegare la peşte.

Macaveiul ursului

Prima zi de post coincide cu "Macaveiul ursului". Prin tradiţie, aceasta este ziua în care turmele de oi îşi încep drumul spre poalele munţilor, iar urşii, rămaşi fără hrană, coboară pînă la gospodăriile oamenilor şi fac prăpăd. Tot acum sînt retezaţi stupii, adică este scursă toată mierea şi se lasă doar atît cît le trebuie albinelor să treacă cu bine peste iarnă. După ce au curăţat bine stupii şi i-au pregătit pentru anotimpul rece, oamenii organizează petreceri la care se servesc turte şi ulcele de vin îndulcit cu miere. Important este ca fiecare mesean să guste din fagurii de miere puşi deoparte, ca să fie feriţi de animalele pădurii.

În aceeaşi zi, dimineaţa se merge la biserică, se sfinţeşte agheasmă şi cu ea se stropesc livezile şi grădinile pentru a le proteja de dăunători. Cîteva spice de grîu, dintre cele mai bune, sînt duse, de asemenea, la biserică pentru a căpăta har. După ce boabele sînt amestecate bine cu celelalte seminţe, vor putea fi puse în pămînt. Din ele vor ieşi plante sănătoase, roditoare.

Sărăţele cu alune şi migdale

Ingrediente: 500 g făină, 300 ml apă, o lingură de ulei de măsline, 15 g drojdie, 50 g alune, 50 g migdale feliate, o ceapă, doi căţei de usturoi, o linguriţă de zahăr tos, un vîrf de linguriţă cu pudră de chimen, un vîrf de linguriţă cu pudră de ghimbir, jumătate de linguriţă de sare.
Preparare: Ceapa şi usturoiul se spală şi se toacă mărunt. Făina se pune într-un vas mai mare şi, în mijloc, se toarnă drojdia dizolvată în apă. Se amestecă puţin, se acoperă cu un şervet şi se lasă să crească zece minute. Se adaugă uleiul de măsline, zahărul tos, pudra de chimen şi cea de ghimbir, ceapa şi usturoiul tocat. Se frămîntă pînă rezultă un aluat omogen, potrivit de tare, şi se lasă să se dospească. Se întinde într-o foaie subţire şi se taie bucăţele. Se aşază într-o tavă tapetată cu hîrtie de copt, se ung cu apă, se presară alunele tocate şi migdalele feliate, se dă tava la cuptor 15 minute sau pînă capătă o culoare aurie.