O noua incursiune in trecut, cu ajutorul catorva retete de sarbatoare si al povestilor dintr-un timp de care ne desparte aproape un veac⦠Ideea acestui inedit numar de Revelion m-a cucerit de la inceput, de la cel dintai meniu dintr-o seara de 31 decembrie, dintr-un an de demult, pe care l-am avut in mana. Cu sprijinul a doi pasionati bibliofili cu care am mai colaborat si altadata - dl Ion C. Rogojanu si minunata sa arhiva (din care surprizele nu contenesc sa iasa la iveala) si dl Iustin Zegrea, care nu se lasa intotdeauna usor despartit de piesele de colectie care ii trec prin anticariat - , al fondurilor speciale (mai ales cele de presa interbelica) de la Biblioteca Academiei si Biblioteca Nationala si, nu in ultimul rand, apeland la cartile de bucate din propria biblioteca, am reusit sa facem fata provocarii. Meniurilor de la Clubul Tinerimii (mese festive organizate an de an, pe Calea Victoriei, de Casa Capsa), de la Cercul Ziaristilor (onorat de profesionistii de la restaurantul Chateaubriand de pe Kiseleff), de la restaurante celebre precum "Cina" si "Splendid" ori de la petreceri din Bucurestiul abia devenit Capitala a Romaniei Mari, le-am alaturat fotografii de arhiva si povesti scuturate de praful timpului si aduse la stralucirea de odinioara.
Cateva dintre preparatele, care i-au uimit prin savoarea lor pe oaspetii din seara cea magica dintre ani, le-am reconstituit cu ajutorul cartilor de bucate. Mari maestri ai bucatariei franceze de la sfarsitul secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX (sa nu uitam ca aceia erau anii in care arta culinara a Frantei era la mare pretuire; restaurantele si marile case ale protipendadei beneficiau de talentul bucatarilor scoliti la Paris, la "Cordon Bleu") ne-au venit in ajutor. O simpla trecere in revista a cartilor la care am apelat e de ajuns pentru a intelege care era stacheta acelor timpuri: "Le guide culinaire, aide-memoire de cuisine pratique" si "Ma cuisine" de Auguste Escoffier, "La gastronomie pratique" de Ali-Bab, "Le grand livre de la cuisine" de Pr. Montagne si Pr. Salles, "La cuisine de tous le jours" si "Traite de la cuisine familiale" de H. Pellaprat, "Patisserie moderne" de E. Darenne si E. Duval. Dar si "Calauza bucatariei franceze" de Em. Guichard si C. Waygart, doi bucatari din Occident care, la 1928, indrazneau sa aduca pe intelesul gospodinelor din Bucuresti marea arta culinara franceza. Am apelat, de asemenea, si la alte surse, mai aproape de timpul nostru, mai ales pentru preparatele specifice bucatariei regionale franceze, cum ar fi "La cuisini"re alsacienne" de Marguerite Spoerlin.