Reţetă de suflet

Într-o zi de primăvară, tremurând sub vânticelul de mai, amicul nostru severinean, etnologul Isidor Chicet, ne-a dus în ospeţie într-o casă de sârbi de pe malul Istrului, la Sviniţa. Până să intrăm în odaia cea bună, acasă la Milca Balaci, ne-am oprit câteva minute lângă smochinii care priveau lung înspre drumul care duce spre Cazane. "Ce bine e că au dat muguri iar!", avea să remarce prietenul Isidor. "Anul trecut, credeam că-i vom pierde pe toţi! Smochinii ăştia sunt vlăstari din cei care erau mai demult pe Ada-Kaleh, i-o salvat cineva când a fost de s-a inundat insula, ca să facă barajul de la Porţile de Fier."

Cu Milca Balaci pornim o vorbă, cu reţete de dulceaţă de smochine, împărtă­şindu-i ce mai ştim şi noi din drumurile noastre greceşti. Dar nu ca să vorbim despre smochine ne-am dus noi până acolo. Mai degrabă am vrea să aflăm o reţetă de peşte... "Am mâncat la Sviniţa, o dată, la nişte bătrâni, o ciorbă de cegă... Cu foarte multe roşii tăiate felii sau întregi, cu puţin orez şi cu bucăţi mari de cegă", spune Isidor Chicet. Ciorba de cegă, aflu mai apoi, se acreşte cu zeamă de murături, cu lămâie sau cu "piparcă" ("adică ardei iute, murat, tăiat feliuţe şi pus în ea").

Ciorbă de cegă nu-i la masă. Aşa că doar ascult reţeta, o notez şi înghit în sec. În schimb, Milca Balaci, gazda cea vrednică, ne umple farfuriile cu ciorbă de capete de şalău. Şi nu se lasă mult îndemnată să îmi dea şi reţeta, pe care o notez, de asemenea, conştiincios: "Mai întâi pun zarzavaturile la fiert cu apă, sare şi oţet. Când a fiert zarzavatul (morcov, ardei - tocaţi mărunt), pun capetele de şalău şi le las să fiarbă doar cât să se albească ochii peştilor. Adaug şi un pic de mujdei de usturoi în zeamă, iar la sfârşit pun puţină mentă".


FILE DE CARTE
Poveşti mai vechi ori mai noi, din ţinuturile româneşti de lângă Dunăre. Vi le oferim azi, în Jurnalul de bucătărie, ca pandant istoriilor şi reţetelor pe care mâine le veţi găsi în primul volum din "Poveştile bucătăriei româneşti", istorisite cu har şi cu gurmandă bucurie de Radu Anton Roman. Fragmentele de viaţă pe care le-am notat noi se vor aduna, poate, cândva, într-o altă carte. Cu oameni vii, cu mâncăruri care încă forfotesc în oalele aşezate pe colţul plitei. Semnele şi tâlcurile lui RAR sunt, deja, o carte. CARTEA de căpătâi a gastronomiei româneşti. Astăzi pornim în călătorie, urmând firul Dunării, la sud, în Dobrogea, la nord, în Câmpia Română.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor