Ritual de Ignat sau Povestea porcului

"Porcul este un animal tare bun. Daca omul are grija de el, n-are altceva de facut decat sa manance, sa doarma si sa se ingrase. De aia ii si spunem porc!" Mos Vasile

Mi-am propus ca in acest an de Ignat sa nu mai asist la taierea porcilor cunoscuti. Nu se face asa ceva intre prieteni. Asa ca a trebuit sa ma indepartez de Bucuresti. Dar unde sa ma duc? De satul bunicilor nici nu putea fi vorba. Nu a trecut nici o luna de cand am facut cuostinta cu animalele din curte, printre care se aflau si vreo trei porcusori. Noroc cu un prieten care mi-a sarit in ajutor. Ce-ar fi daca am merge la Ploiesti, la niste rude mai indepartate ale lui? Am acceptat cu mare placere, caci, cu siguranta nu vazusem niciodata porcul cu pricina.

Trec peste calatoria cu trenul, scurta, dar plina de peripetii. In sfarsit, ajungem in fata casei. Este destul de mica, vopsita toata in verde, strivita din stanga si din dreapta de doua casoaie cu etaj, cu siguranta invidiate de tot cartierul. Cand stai in fata mogaldetei de casa, ai senzatia ca este ultima supravietuitoare a unei lumi deja disparute. Dar nu este total rupta de civilizatie. Pe casa se distinge clar forma unei antene parabolice, ca sa fie omul multumit.

Poarta este dotata cu sonerie, asa ca am fost scutiti de semnalizarea sosirii noastre prin strigate din toti plamanii (doar doua perechi in cazul nostru). Apasam pe buton si asteptam. Nu se intampla nimic. Apasam iarasi. In cele din urma, apare si mos Vasile, cum ii spune prietenul meu, cu cusma pe-o ureche. Se uita intrebator la mine. N-oi fi eu o frumusete, dar se pare ca mai rar ii calca pragul fete de varsta mea. Se linisteste cand il vede pe Adrian. Asa mai vii de acasa! Ne astepta ca sa se apuce de treaba. Mergem in spatele casei si facem cunostinta cu restul familiei: tanti Ileana, sotia lui mos Vasile, Radu si Andrei, copiii lor. Daca ne luam in calcul si pe noi doi, suntem in total sase persoane. Din nefericire, porcul este unul singur.

Mos Vasile este vorbaret din fire, are "gadilici la limba", cum imi place sa spun, si tine neaparat sa ne introduca in tema. "Nu se poate taia un porc asa, oricum!" Isi propune sa ne istoriseasca povestea porcului, "pe intelesul tuturor" (precizarea ii apartine).

Orice porc are casa lui, numita cotet. Sau cocina. Unii il construiesc din lemne, altii din ciment. Porcul Ghita locuieste intr-un cotet de ciment. Daca ar fi fost din lemn, porcul ar fi trebuit "decorat" cu un belciug in nas. Porcii au obiceiul sa scurme cu ratul si, in cele din urma, pot strica cotetul. Sarma din nas ii impiedica, dar are un dezavantaj. Ei nu mai pot manca la fel ca inainte, deoarece se pot lovi si dau inapoi. Cu alte cuvinte, daca ai un cotet din ciment, nu va trebui sa-l repari foarte des, iar porcul va fi fericit. Cel mai bun porc este acela hranit cu bostan si boabe de porumb amestecate cu grau. Si el are nevoie de vitamine, asa ca vara este hranit cu lucerna si frunze mai mici de sfecla.

Nu exista un moment anume in care sa-l tai si nici nu-l poti intreba. Fiecare il taie atunci cand are nevoie de carne. Poate fi mai mic, cam de 80 kg, dar poate atinge si greutatea de 250 kg. Cea mai buna carne o are porcul de 100 kg.

In aceasta gospodarie nu se alearga porcul inainte de a-l omori. Este scos din cotet de patru sau cinci oameni si injunghiat la gat. La jugulara, adica. De abia dupa ce s-a scurs tot sangele, putem spune ca misiunea a fost indeplinita. Nu ma pot abtine sa nu-l intreb daca nu ar fi mai simplu sa-l... impuste. Tragi un glont si... gata: ai porcul la picioare! A auzit el ca prin Transnistria se omoara porcii cu Kalasnikov-ul. Are insa o dilema: porcul salbatic se impusca si apoi se mananca, dar o gaina, daca o impusc, o mai mananc? Cam la fel sta treaba si cu porcul.

Porcul se asaza pe o suprafata mai inalta (poate nu o sa va vina sa credeti, dar s-a folosit in acest scop o usa - ma intreb de la ce camera?) si se parleste. Inainte se foloseau lemne si paie. Acum exista "parlitoare cu butelie" (chiar asa se numeste). Se parleste bine de tot, pana se face negru, se ia tot parul si un strat de piele subtire. Se arde apoi din nou, "sa se coaca", ne spune mos Vasile (sa nu ma intrebati de ce). Se spala cu apa si se acopera cu o patura sau un covor, sa se umezeasca. De abia apoi se poate trece la operatiunea: "cutitul". Se rade pielea pana ramane soricul alb. Poate parea ciudat ca, indiferent de culoarea porcului (negru, alb cu picatele sau albastru - daca ar exista asa ceva), soricul este tot alb. El poate sa fie subtire sau gros, in functie de "etatea" porcului, ne precizeaza mos Vasile. "Cand e trecut bine prin viata si soricul e mai gros". De obicei, copiii se pozeaza calare pe porc, sa fie tot anul la fel de grasi ca el.

.

.

ALEGEREA PURCELULUI Primul lucru pe care trebuie sa-l faci, daca vrei sa cumperi un porc, este sa te duci la targ. Ma tem ca altfel nu se poate. Sunt slabe sanse sa te trezesti cu un purcel in fata usii. Treci in revista toate ofertele, ca sa nu-ti para rau mai incolo. Exista un secret al alegerii. Se apuca purcelul de urechi si se trage. Daca incepe sa guitaie (sa tipe) este semn bun. Acel porc se va ingrasa repede si nu va cere de mancare tot timpul. Dimpotriva, cel care face zgomot, nu este altceva decat un porc demagog. Face multa galagie pentru nimic. Bun... ai ales porcul. In continuare te tocmesti la pret, cu alte cuvinte negociezi. In cele din urma te impaci la pret. Cine da rachiul? Pai, amandoi. Vanzatorul, pentru ca a vandut cu un pret bun, iar cumparatorul, pentru ca a obtinut ce a dorit. In orice caz, cu siguranta fiecare ramane cu impresia ca l-a pacalit pe celalalt. . . AFUMATOAREA De obicei este o incapere speciala unde se pune carnea. Mos Vasile este mai ingenios. Are pregatit special pentru asta... un butoi de tabla. Pe un bat se agata carnea, carnatii si sunca, de zici ca este o sorcova. Nu este bine sa asezi carnea chiar deasupra focului, distanta recomandata fiind de un metru. Se acopera butoiul cu niste saci ca sa nu iasa fumul afara. Nu focul are rolul principal in afumarea bunatatilor. Fara fum nu ai face nimic. Sa nu credeti ca veti lasa carnea acolo la nesfarsit. Cam in doua ore este gata.

.

.

CARNATI Intestinele porcului se curata foarte bine, clatindu-le pe fiecare in parte. Procedura se desfasoara cam in felul urmator: se freaca matele cu sare, se intorc pe dos, se spala, se intorc iar pe dos, se freaca cu sare. Sper ca nu ati ametit inca. Se toaca ceapa si apoi carnea. E bine sa se amestece carnea de porc cu un pic de carne de vita. Carnatii ar fi prea grasi daca am folosi doar carne de porc. Se mai pune boia, piper negru, ardei iute si usturoi. Cu aceasta compozitie se umplu matele. Carnatii se pun pe un bat sa se zvante oleaca la fum. Se pot pastra cel mai bine in untura. CHISCA UMPLUTA Stomacul si 2 kg de carne macra pot fi folosite pentru a prepara chisca "Ã la mos Vasile". Stomacul se spala foarte bine si se intoarce pe dos. Se captuseste cu un kg de carne taiata felii pe lungime. Mijlocul se umple cu restul de carne tocata, ficatul dat in clocot si slanina taiata cubulete. Amestecul se sareaza si se condimenteaza cu nucsoara, coriandru si piper. Stomacul se leaga la capatul de sus si se pune sa fiarba timp de doua ore, intr-un vas adanc, in apa calda. Se pot adauga boabe de piper si foi de dafin.