Ritualuri pentru copii

În calendarul popular, zilele premergătoare Sfântului Neculai sunt dedicate ritualurilor de protecţie a copiilor. Cea mai de temut boală, vărsatul, putea fi evitată dacă în case se pregăteau turte ce se aşezau în locuri anume. "Femeile care au copii fac două turte în acea zi şi una se pune la streaşina casei. Se spune că Vărsatul, când trece pe lângă acea casă, se abate, mănâncă din turtă, bea apă şi apoi pleacă înainte, la altă casă." (I. Candrea - "Folclorul medical român comparat")

Pomeni dulci
Altădată copiii se ung cu miere pe faţă (în lipsa ei se poate folosi apă amestecată cu zahăr) sau se ţine o bucată de marmură albă deasupra unei lumânări şi cu ea se "mâzgălesc" copiii pe faţă, astfel încât să nu se atingă vărsatul de ei. De asemenea, lor nu li se vor da să mănânce alimente ce au formă de bob. Se obişnuieşte ca în aceste zile să se dea de pomană bătrânilor turte plămădite, crude, pentru ca fiecare să şi le coacă acasă după dorinţă. De cele mai multe ori ele se ung cu miere şi se presară nuci măcinate. Vecinii primesc blide cu fiertură de fasole, coşuleţe cu nuci şi ulcele cu vin nou.

Sfântul cu nuieluşă
La Sfântul Neculai, copiii care şi-au ascultat părinţii primeau drept răsplată fructe şi colaci, iar mai spre zilele noastre, dulciuri pregătite în casă. Cei mai poznaşi se pomeneau în ghete cu nuieluşe, mai zvelte sau mai trainice, după cât de amarnic au încălcat poveţele celor mari. Cu toate acestea, la începuturi, Sfântul Neculai era considerat a fi protectorul văduvelor sărace şi al orfanilor, cărora le aducea, pe nebăgate de seamă, bani şi noroc. Totodată el îi are în grijă pe corăbieri, soldaţi şi... tâlhari. În general însă, el este reprezentat sub forma unui moş cocoşat de ani, cu barba albă, ce aduce după sine zăpezile şi scurtează nopţile. Obiceiul din bătrâni cere ca la Sfântul Neculai să se pună crenguţe de măr, de cireş sau de păr în apă, lăsându-le acolo până la Anul Nou. Dacă au înflorit e semn că va urma un an bogat în fructe. La Sfântul Vasile, crenguţa înflorită este purtată de copii, din casă în casă, la sorcovit.

Clopoţei cu nucă
Ingrediente: 250 ml lapte dulce, 3 ouă, 50 g unt, 50 g zahăr tos, un sfert de linguriţă cu sare, 875 g făină, 30 g făină, 4 pliculeţe zahăr vanilinat, 200 g miez de nucă, o lămâie, zahăr pudră, colorant alimentar, drojdie.

Preparare: Drojdia se dizolvă în laptele dulce călduţ, se adaugă sarea, zahărul tos, untul şi un ou. Se pune făină cât să rezulte un aluat moale, se amestecă şi se lasă să crească 10 minute. Se adaugă restul de făină, se frământă până rezultă un aluat omogen şi se lasă să dospească până îşi dublează volumul. Miezul de nucă se toacă mărunt şi se amestecă într-un castron împreună cu un ou şi zahărul vanilinat. Se întinde aluatul într-o foaie subţire, se decupează dreptunghiuri mai lungi şi se ung cu pasta de miez de nucă. Se rulează având grijă să se prindă dedesubt marginile ca să nu se desfacă la copt. Se strâng uşor la un capăt, se aşază pe o tavă unsă cu ulei, se ung cu ou bătut şi se introduc în cuptorul încins, unde se lasă circa 25 de minute. Reci, se decorează cu glazură din zahăr pudră, suc de lămâie şi colorant.

(Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel)