Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era într-o dimineaţă de septembrie, iar Delta părea o lehuză care încerca să se întremeze. Nu după chinurile facerii - ci după o furtună năpraznică, petrecută cu o seară înainte. Şi, cu mici reprize, de-a lungul întregii nopţi.
Dintr-odată, în acea dimineaţă de Vinicer, apăru, ca o stranie fiinţă a apelor, Radu. Îl prinsese furtuna la intrarea în Fortuna şi a traversa lacul cu o barcă la rame însemna sinucidere curată. Aşa că şi-a făcut un "pat" din papură, a tras lotca deasupra capului şi astfel a trecut ceasurile grele ale vijeliei, ale nopţii.
Arăta ca un corsar fără noroc, ud, flămând şi însetat. Ochii lui atotcuprinzători zăriră pe o funie întinsă o namilă de somn afumat, pus la zvântat. "Ăsta îmi lipseşte!", exclamă biruitor. "Somnul!"
"UNDE SUNT HAMSIII?"
Se întâmpla asta cu un sfert de veac în urmă, pe malul canalului Crânjală, în spatele Maliucului. Mă ştiam cu Radu de mai bine de un deceniu, având în spate perioade când ne vedeam şi de câte o sută de ori pe an. Pe de altă parte, Radu ştia şi trăia Delta într-un chip cu totul aparte... Până la somnul afumat, de care avea să-mi tot amintească - somn gătit după învăţăturile însuşite de la Vanea Smirnov, cu baştină în Mila 23 -, un secui a fost cel care îmi arătase nebănuitele mâncăruri ale Deltei.
Acest ornitolog de elită - cândva şi secretar de stat la mediu - m-a învăţat să prepar şniţel şi tocăniţă din păstrăv de salcie (un burete galben, mare, care ajunge în deplinătatea virtuţilor prin luna mai). S-au bucurat de acele bunătăţi insolite şi alţi vreo optsprezece nemţi cu care băteam Delta în lung şi în curmeziş. Toate acestea, puteţi spune, sunt mizilicuri... Aşa şi este.
În acest colosal pântec al vieţii şi al morţii, în care tutelare sunt pânda şi foamea, artileria grea a gastronomiei are o plajă nemărginită: şarpele înghite broasca, ştiuca prinde tot ce mişcă prin preajma ei, ruginiul lemniei toacă verdele Deltei, turiştii rămân sideraţi de ciorba pescărească, localnicii se dau în vânt după plachie şi crap prăjit - cum prăjită poate fi şi păstruga, care jur că nu are egal după petrecerea ei prin ulei încins -, ca să nu mai vorbim de şalăul făcut în fel şi chip, de ştiuca umplută, de chifteluţe ori crap la proţap. Înainte de a striga "Unde sunt hamsiii?", precum călugării lui Vasile Voiculescu, aş vrea să mai spun doar atât: să vină racii, cu Aligoté de Niculiţel!
În rest, cine ştie Delta vrea să mai ştie şi ceva în plus. Acest ornic de pământ şi ape nu-i doar domiciliul unor nenumărate popoare de peşti, împliniţi în calamitoase simfonii de gusturi şi culori, ci şi regatul unor capodopere desăvârşit pământene, greu de imaginat aici de cei care n-au prins bucuria de a merge pe ape. A vă vorbi, între braţele Dunării, despre mistreţ la grătar şi plăcintă creaţă, despre pepeni verzi şi ardei graşi, despre brânză de capră ori, dacă vreţi, despre alune, poate părea că bat... apele.
... Ultima dată când m-am văzut cu Radu s-a întâmplat, cu puţine zile înainte de a se prăpădi, pe Valea Arieşului. Veniserăm la Gârda de Sus, la o sărbătoare rurală, în scenariul căreia gastronomia era privilegiată, Radu fiind, desigur, preşedintele juriului. Obosit şi lipsit de poftă - ţinea cură! - a tot insistat asupra unor pietre pe care se coceau o minunăţie de turte-plăcinte al căror gust - să mă ierte evghenicoşii - le scapă orăşenilor. "Bătrâne", spunea Radu, "tu ştii că pietrele astea se dădeau de zestre fetelor care se măritau? Sunt o avere!" Am în mână cererea de înscriere a lui Radu Anton Roman în Asociaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România şi mi-e dor de câteva pagini de aluat rumenite pe piatră moţească!
Sarmale din peşte
● Ingrediente: 1 varză, 150 g orez, 2 cepe, 1 pahar de vin, 1 pahar de suc de roşii, 3 linguri de ulei, 300 g carne de scrumbie afumată dezosată, piper, mărar uscat, cimbru, ienibahar, foi de dafin, după gust, 1,5 kg carne dezosată de peşte alb (merge şi crap, dar cu ştiucă sau şalău e perfect)
● Preparare: Ceapa se taie bob de orez şi se pune la călit în ulei. Carnea de şalău şi scrumbie se toacă. Se amestecă bine ceapa cu carne şi cu 1 praf de piper (sau cât vă place), ceva ienibahar şi mărar, orez. Se umplu sarmalele. Restul de varză se toacă. Se pune puţin ulei în oală, un strat de varză, foi de dafin, cimbru, apoi sarmalele - presărate cu varză din când în când; ultimul strat e de varză, cu rămurele de cimbru, foi de dafin, boabe de piper. Se toarnă vin, apă şi suc de roşii şi se pune oala acoperită pe foc mic, pe ţiglă, cum e datul la sarmale, câteva ceasuri.
În Deltă se mănâncă curent, vara şi iarna, sarmale cu peşte şi se bea vin alb de la Istria, ori de Murfatlar, ce se găseşte la cooperativa din sat. Eu voi prefera mereu lângă asemenea bucate compozite vinurile poznaşe - Aligote-ul de la Niculiţel sau Feteasca Regală de la Cogealac - în speranţa că voi primi ceva din mustoasa lor joacă tinerească.
Reţetă din "Poveştile bucătăriei româneşti", volumul V
Citește pe Antena3.ro
