Tăierea porcului

În clipa aceea, cu toate că stăteam cu ochii închişi, cu toate că eram cu capul băgat sub digul de perne, trăiam scena şi toate se colorau în roşu dureros. 

Cu o zi sau două înaintea Ajunului Crăciunului se făceau pregătirile pentru tăierea porcului. Din timp se vorbea cu Sandu a lui Ciornei să-şi facă timp şi pentru noi şi venea dis-de-dimineaţă cu tot ce-i trebuia pentru tăiere.

Scena dramaticei trebi se oficia în dosul casei, în faţa grajdului. Mai totdeauna ziua tăierii ne găsea cu zăpadă mare, cu ger şi cu pomii desfrunziţi ce cereau îndurare cerului prin crenguţele subţiri şi negre ce se urcau în el.

Sandu îi spunea mamei să pună ceaunele cu apă la fiert, apoi căra două lobde de fag pe care le aşeza paralel pe zăpadă. Mai încolo erau aduse paie galbene argintate într-o grămadă destul de mare. Îşi desfăcea o geantă de piele, plină de sânge închegat de la danii, iar de acolo scotea o cârpă murdară de sac din care îşi scotea cuţitele, şi gresia. Apa fierbea pe plită şi Sandu îşi ascuţea cuţitele iar noi copiii ne ascundeam cu mult înainte capetele sub perne de puf să nu auzim nimic.

Pentru ţinutul porcului venea un plutonier de la muzica militară, vecin cu noi, care, din cauza uniformei războinice, nu se temea de sânge.

Răsfăţul cu flacăra
Şi venea clipa cea grea, când prin grosimea pernelor de puf străbătea deznădejdea porcului pe care-l crescusem şi-l mângâiasem pe burtă să se culce. În clipa aceea, cu toate că stăteam cu ochii închişi, cu toate că eram cu capul băgat sub digul de perne, trăiam scena şi toate se colorau în roşu dureros. Grajdul, pomii, cerul, zăpada, toate erau de un roşu închis şi fără speranţă. Când îndrăzneam să deschid ochii şi să-mi scot capul de sub aşternuturi, îmi ţiuiau urechile de o linişte vinovată.

Erau în curte şi acolo întins pe cele două lobde se lăfăia în flăcări purcelul nostru. Îl răsfăţau cu flacăra peste tot şi parcă-i plăcea. Apoi mama venea cu apa fiartă din care Sandu lua câte o ulcică şi îl opărea, apoi cu un cuţit lat îl rădea de rămânea alb şi rumen ca obrazul lui Conu Mitică Răutu, deputatul liberal.

Când se constata că a fost curăţat lacrimă, cu toţii ajutam să fie urcat pe o masă adusă din casă şi Sandu, de data asta cu alt cuţit, unul lung şi subţire, îl despica pe burtă de la picioarele din faţă până la coadă.

Măruntaiele erau calde şi abureau în gerul de afară. Mama deja pregătise coveţile şi cratiţele cele mari, iar Sandu, cu o ştiinţă uimitoare, despărţea, sorta şi în acelaşi timp dădea cu piciorul în câinii ce se hârjoneau lacomi. În bucătărie, mama aranjase fundul cel gros şi satârul pentru tocatul cărnii pentru cârnaţi. Mirodeniile ispititoare erau pregătite. Maşina de carne cu tubul de tablă ataşat aştepta începutul.

Pe măsură ce Sandu sorta, mama şi începea să pună măruntaiele la fiert pentru chişcă cu orez. Carnea pentru cârnaţi, adulmecată cu cimbru, era gata pregătită, iar fâşiile de şuncă date prin boia deja luaseră drumul lojniţei pentru afumat. Restul cărnii era pusă în coveţi acoperite în camera neterminată unde nu se face foc.

În jurul mesei
Şi uite aşa, din treabă în treabă, s-a şi lăsat, încet-încet, întunericul. Apoi ne strângeam cu toţii în camera călduroasă unde masa era pusă. Sandu, pe un scăunel lângă uşă, după ce-şi luase plata şi tainul de carne, stătea cu păhărelul de ţuică în mână, se bucura că a făcut treabă bună şi toată lumea e mulţumită.

Mama îl îndemna mereu, dar Sandu îi spunea "Lasă, coană Florică, că-i de ajuns". Dar întindea mereu păhărelul şi cu un gest scurt îi dădea drumul în prăpastie. Sandu pleca împleticit, dorindu-ne la toţi sărbători fericite apoi toţi ai casei ne strângeam în jurul mesei, bucuroşi că eram toţi laolaltă şi aveam de toate. Apoi mama aducea o mămăligă mare, aburindă, pe care o tăia cu aţa. Se aducea o strachină ochi cu harbuji muraţi, gogonele, ardei iuţi şi castraveţi, o altă strachină mai mică, cu brânză de oi frământată, şi o oală de lut neagră cu vin roşu ca sângele de urs.

Când toate erau rânduite pe masă, mama venea de la bucătărie cu ceaunul plin de carne friptă ce înota prin untură.

Afară era ger uscat de să nu scoţi un câine, iar noi, la căldurică, cu o mamă căreia îi luceau ochii de bucurie că ne vedea pe toţi. Cu ochi veseli, mâncam mămăliga fierbinte, cu brânza trecută prin untură şi bucăţele de carne friptă şi dulce.

Mâncam. Mâncam şi poate de aceea eram o familie bună, pentru că ne gândeam la ce bine ne este şi ce greu trebuie să-i fie drumeţului singuratic prin noapte pe aşa o vreme.


Muşchi de porc la grătar
Ingrediente: un kg de muşchi de porc, o felie de slănină, o lingură de sare, o lingură de cimbrişor amestecat cu chimion (măcinate împreună).

Preparare: Se curăţă muşchiul de porc şi se taie în felii mai groase (aproximativ cât un deget). Se pregăteşte jarul (din lemn de esenţă tare, bine uscat, ca să nu fumege şi să nu strice gustul fripturii). Se pune grătarul deasupra şi se unge cu bucata de slănină). Se pun feliile de carne pe grătar şi se frig pe ambele părţi. Când sunt aproape gata se sărează şi se presară cu pulberile aromate, pe amândouă părţile. Se pregăteşte în sânge sau mai uscat, după dorinţă. Muşchiul de porc la grătar se serveşte cu diferite garnituri de legume.


Purcel umplut
Ingrediente: un purcel de 10-12 kg, măruntaiele de la purcel, miez de nucă, ceapă, două ouă, condimentele, ciuperci, unt, untură, vin, boia.

Preparare: Purcelul se pârleşte, se şterge cu un burete de sârmă, se opăreşte. Se curăţă şi în interior, se spală, se zvântă cu un prosop. Măruntaiele se fierb, se lasă să se răcească şi se toacă mărunt. Se taie ceapa, se căleşte în untură, se adaugă măruntaiele şi ciupercile, tăiate feliuţe. Se înăbuşă, se adaugă miezul de nucă (zdrobit) şi condimentele. Se lasă să se răcească, se amestecă cu ouăle, se umple purcelul, se coase, se unge cu boia, unt şi untură, se stropeşte cu vin şi se aşază într-o tavă potrivită. Se dă la cuptorul încins, la foc potrivit, două ore.