Timp de sărbătoare în satele din Apuseni

La Ampoiţa, pe Valea Arieşului, timpul curge la fel de domol şi de firesc ca şi acum o sută de ani. Oamenii au rămas la fel de blânzi, iar tradiţiile şi-au păstrat întrutotul puterea de a schimba, an de an, rostul oamenilor şi al pământului. Ca şi în urmă cu doi ani, atunci când poposeam tot în prag de sărbători în Ţara Apusenilor, încă din zorii Ajunului Crăciunului, gospodăriile răsfirate pe culmile sau pe coastele domoale ale dealurilor, se învăluie în rotocoale aromate de fum. Miroase a colaci aurii, a turte, a cozonaci şi pâine de casă.

E vremea colindelor!
Iar dincolo de trosnetul butucilor ce ard în vetre, răzbat glasurile vesele ale copiilor ce se pornesc prin sat cu "bizăreaua". Obicei vechi, colindul acesta poate să mute munţii din loc şi să alunge toate duhurile rele anuţând, de sute de ani, Naşterea Domnului. "Noi ieşim, Dumnezeu intră!", spun copiii după ce-şi strâng în trăistuţele cusute cu fir roşu sau albastru, câteva mere şi nuci, iar de la gospodinele vrednice şi câteva felii de cozonac umplute nu doar cu rahat sau nuci (după cum se fac la câmpie), ci şi cu gem de fructe de pădure (că doar aici e patria ursului cel lacom a pofti la dulce!). Spre lăsarea serii, creştinii deschid porţile pentru a-i primi în bătătură pe "crai", şapte tineri moţi care ştiu a colinda şi cânta, recompunând povestea magică a pruncului Iisus şi a celor trei magi de la răsărit.

Bucate din Apuseni
În ziua de Crăciun, după sfinţirea bucatelor la biserică, gospodinele pun masă mare, aşezând mâncăruri pe care nu le veţi mai regăsi în nici o altă parte a ţării.  Mămăliga toponită este o savuroasă reţetă de mămăligă în straturi, acestea fiind de fapt câte unul de brânză, untură, jumări şi cârnaţi prăjiţi, iar deasupra un strat generos de mămăligă peste care se unge smântână din aceea grasă. Răciturile sau piftiile poartă în Apuseni numele de "raci" şi se aduc la masă musai în castroane de lut şi presărate deasupra cu boia de ardei. Păstrăvii în coajă de brad, puşi la copt deasupra unei gropi acoperite cu cenuşă fierbinte, sunt poate unul dintre cele mai specifice preparate ale acestei zone.

Din porcii tăiaţi la Ignat se face ... caş. Stomacul porcului este umplut cu urechi, cap şi guşă de porc, tăiate foarte mărunt. Se mai presară piper, sare şi boia, se fierbe, iar apoi este numai bun de dat la afumat. Cu măruntaiele fierte şi tocate se umplu maţele pentru a pregăti "muietic", un preparat la fel de vechi precum "unsoarea râncedă" - cu felii de slăninuţă se învelesc osânza şi untura, pentru ca mai apoi să se coase straşnic şi să se afume -, numai bună de pus în mâncărurile de peste an, după cum crede de cuviinţă fiecare gospodină.

În loc de pâine albă, la mesele moţilor vei fi omenit cu "mălai", tot un fel de pâine, dar făcută din făină de porumb foarte fin cernută. Se mai adaugă drojdie, sare şi zer (cu atât mai bun cu cât aici, la munte, oile au laptele cel mai gras şi bun), şi gata aluatul! Se pune pâinea în cuptor şi se frânge în felii. Moţii spun că mălaiul acesta face ca sarmalele să fie mai bune, iar "racii" mai gustoşi. Merită să încercaţi!

Pentru copiii de moţi
Cei mici sunt chemaţi prin case pentru a gusta poroniu, sau "tarta moţilor", considerată a fi cea mai veche reţetă de prăjitură care se ştie a se mai pregăti astăzi. Se face o foaie din aluat fraged (din făină, untură, smântână, ouă şi zahăr) şi se lasă la rece. După ce s-a rumenit în cuptor, se scoate şi se unge cu dulceaţă, gem sau brânză de casă amestecată cu mirodenii. Se face deasupra un grilaj din aluat şi se mai ţine niţel în cuptor. Plăcintele pe lespede de piatră (înlocuite însă pe la unele gospodării cu cercuri de metal), nu lipsesc în vreme de sărbătoare. Sunt umplute cu brânză sau gem, iar pe deasupra se ung cu smântână sau unt.

De la munte
De pe masa de Crăciun, oricât de săracă ar fi, nu trebuie să lipsească sarmalele făcute din trei feluri de carne: porc, oaie şi viţel. În această umplutură se mai adaugă sare, piper, boia, morcov ras, ceapă tocată, câteva frunze de pătrunjel, ţelină şi ingredientul minune - "unsoarea râncedă". Carnea se înveleşte în frunze de varză murată şi se lasă la fiert, în cuptor, în vase de lut, ca să le păstreze intacte gustul şi aroma. Cârnaţii şi toba sunt alte preparate demne de o masă de sărbătoare.

Afumături
În Ampoiţa, până şi carnea se afumă după alte datini. Mai întâi slănina se lasă să se "hodinească" la murat în sare timp de două săptămâni. Se scoate şi se scufundă în altă baie, de această dată din lapte amestecat cu zeamă de usturoi pisat. După câteva zile este numai bună de a fi dusă la afumătoare şi lăsată la foc de fag, ca să capete acea aromă de fum de pădure. Slănina aceasta merge foarte bine alături de un păhărel de pălincă, înainte de a se trece la degustarea bucatelor.