Meditaţie, tradiţie, concentrare

„Omul care nu are autocontrol nu cunoaşte nici înţelepciunea, nici puterea concentrării. În lipsa concentrării nu se poate cunoaşte pacea interioară şi cum ar putea fi fericit cel care nu cunoaşte pacea?”, spune Dragoş Chiric, Sensei de Kenjutsu la Seibukan Dojo.

Dragoş Chiric a studiat mai mult de 20 de ani şcolile tradiţionale de arte marţiale alături de profesori recunoscuţi internaţional, atât din România, dar şi din Japonia, China sau alte ţări, şi a decis să predea mai departe ce a învăţat de la maeştrii săi. Sensei Dragoş Chiric îi învaţă pe doritori Kenjutsu sau „tehnica sabiei”. Astfel, cine păşeşte în sala Seibukan are ocazia să studieze artele marţiale tradiţionale, aşa cum au fost transmise din generaţie în generaţie de sute de ani.

De ce să alegem metoda autocontrolului
„Cu secole în urmă, samuraii din vechea Japonie au perfecţionat la un aşa nivel tehnica sabiei, încât, brusc, tehnica a dispărut, topindu-se în mintea practicantului, contopindu-se cu acesta şi deschizând noi şi nebănuite aspecte ale practicii. O astfel de practică, asemănătoare cu meditaţia zen, care are însă şi vigoarea exerciţiilor fizice, este ceea ce avem nevoie astăzi, după cele opt ore de muncă. În numai două ore de practică a căii sabiei, psihicul se eliberează de tot stresul cotidian pe care l-a acumulat, fiind pregătit a doua zi pentru noile solicitări la care o să fie supus.

Probabil că de multe ori, după o zi întreagă de stat la birou, aţi avut o noapte agitată în care, în loc să aveţi un somn profund, v-aţi zvârcolit în pat strângând aşternuturile sub voi. Calea sabiei face ca tot acest stres să dispară”, ne spune Senseiul. Dragoş Chiric a vrut să aducă în România, la Seibukan Dojo, artele marţiale tradiţionale în forma lor autentică. Sensei spune că de fapt Kenjutsu nici nu poate fi numit sport. „Nu are competiţii, nu există campionate şi cupe. Titlul de campion era acela de a ramâne în viaţă în timp de război. Aceasta era recompensa supremă în Kenjutsu pe vremea samurailor.”

Diferența: o artă, nu o competiţie
„Astăzi sporturile marţiale noi au ca principală preocupare educarea maselor într-o manieră oarecum milităroasă. Sistemul de antrenament în formaţiuni, cu toţi membrii excutând în acelaşi timp, este specific modului de instruire militară modernă şi nu are nimic în comun cu modul în care se practicau artele marţiale în tradiţiile vechi - Koryu. În disciplinele noi principalul scop este câştigarea de puncte, titluri şi medalii, neglijând aspecte precum sănătatea fizică sau psihică a practicantului. În disciplinele vechi primul scop era acela de a readuce războinicii vii acasă, apoi se căuta evoluţia lor spirituală. Aceste diferenţe de scop au dus la despărţirea inevitabilă a acestor două curente”, explică Dragoş Chiric.

Cine poate studia Kenjutsu
Pe vremuri, în Japonia, practica Kenjutsu începea de la cinci-șapte ani, însă, cum în ziua de azi nu ne mai luptăm cu sabia, vârsta de la care se studiază „calea sabiei” depăşeşte 20 de ani, explică Sensei DragoşChiric, care mai spune că are elevi a căror stare de sănătate s-a îmbunătăţit considerabil după ce au început să studieze Kenjutsu. „Putem să spunem că vârsta nu este o piedică, iar dacă poţi să mergi şi să te duci la ser-viciu, atunci poţi să mergi şi la cursurile de Ken-jutsu”, mai spune Sensei.

Ce înseamnă SEIBUKAN
Sei = esență
Bu = luptă
Kan = templu, sală de practică



Echipament necesar

Începători
- Bokken – sabia de lemn (aprox. 100 de lei)

După 3 luni de practică
- Gi – bluză de antrenament
- Hakama – pantalon tradiţional

Avansaţi
- Iaito – sabie de metal
- Bogu - Armură
- Katana – sabia de samurai (doar pentru anumite exerciţii)