V-ati gandit vreodata cum arata povestile pe care ni le spunem noua insine despre propria viata?!
Inainte de culcare, cand filtram intamplarile de peste zi, ale noastre sau ale altora, construim in gand povesti care ne ajuta sa mergem mai departe. Uneori, ele sunt o reflectare corecta a faptelor din jurul nostru, alteori sunt vise/basme despre ce ne-ar placea sa ni se intample. Dar cati dintre noi au curaj sa spuna cu voce tare basmele/visele personale?!"Big Fish", filmul lui Tim Burton, este biografia unui povestitor innascut, Edward Bloom, care isi spune visele cu voce tare, transformandule, in mintea ascultatorilor sai, in realitate. Aflat intr-un puternic conflict cu fiul sau (la a carui nunta a inceput sa povesteasca pentru a mia oara o intamplare cu un peste urias pe care l-a prins la nasterea lui), Edward se foloseste de ultimele sale clipe de viata ca sa-si invete copilul sa viseze si sa creada in povesti.
Si de data aceasta, filmul de la care pornim e un pretext pentru a ne aduce aminte de alte personaje care seamana cu cele de pe ecran, dar traiesc foarte aproape de noi. Eroul meu de astazi e un mare povestitor, un actor innascut, care te face sa iti doresti teribil sa fi trait si tu vremurile despre care povesteste, sa-ti doresti sa fii si tu parte din intamplarile sale.
Ca si povestitorul din film, eroul meu e tata si, pentru o vreme, fiul sau a trait la umbra notorietatii sale. Fiul n-a plecat din tara ca odrasla lui Bloom, ci a ales sa traiasca intr-un alt oras. Astazi, in ciuda unui alint/diminutiv din prenume, fiul eroului meu e si el un actor matur, ba chiar regizor recunoscut pentru propriile-i calitati. Cand era mic, fiul ,povestitorului innascut se mandrea la scoala ca e "baiatul lui Harap-Alb". Ca si tanarul din "Big Fish", a fost o vreme cand nu a inteles de ce tatal sau n-a fost tot timpul langa el si a fost suparat ca traieste din legende si intamplari la care n-a participat, desi parintele lui era eroul. Astazi e impacat cu sine, isi viziteaza parintele la cateva luni si, in ciuda unor temperamente diametral opuse, se inteleg foarte bine.
Iar tatal, actorul povestitor, e un om care te farmeca pur si simplu. Are o emisiune tv in fiecare duminica si chiar daca invitatii sai nu reusesc sa raspunda la intrebari, in avalansa de povestiri ale moderatorului, spectatorul ramane tintuit in scaun cu o dorinta teribila, amestecata cu frustrare, de a participa la basmele pe care le asculta.
Ca Edward Bloom din "Big Fish", eroul meu de astazi e o legenda adevarata. Am intalnit oameni care povestesc intamplari cu valoare de banc sau snoava in care el e protagonistul, sunt istorii despre momentele de la filmari, despre armata sau pur si simplu despre iubirile si iubitele sale celebre. (E o frumoasa metafora in film in care Helena Bonham Carter este mai intiio vrajitoare de care se teme copilul Bloom, iar mai apoi o frumoasa indragostita fara speranta de tanarul Bloom).
Eroului meu de astazi, poate actorul cel mai iubit de romani, i se potriveste teribil o replica din film. "Povestitorii spun atat de multe basme, incat se confunda cu ele. Povestile traiesc vesnic si asa devin nemuritori si autorii lor."
Am vrut sa scriu cati ani are, dar mi-am dat seama ca nu e important. Pentru fiecare dintre noi, el este Margelatul sau haiducul "7 cai". E parte din istoria noastra, nu doar a cinematografului, si e o legenda vie. E un "Big Fish" care aluneca printre degete si ne invata sa mai credem in basme si intamplari de alta data.
Se numeste Florin Piersic si e unul dintre putinii oameni care au curaj sa spuna cu voce tare visele si basmele personale.
PS:Buzdugan, Dinu, Dobrovolschi, Grigoriu, Gheorghe, Rusu, Trasca, Zafiu, iata un film pentru voi! Un film despre cum sa creezi imagini in mintea oamenilor povestind "lucruri" care sa-i ajute sa mearga mai departe. E, intr-un fel, despre teatrul mintii care e radioul si despre oamenii care stiu sa se foloseasca de imaginatie si fantezie ca sa alunge banalul din viata.
CRISTINA BAZAVAN - Jurnal de cinefil